Amintiri....(I)

Cred ca deja se saturase de viata mea de obosita in fiecare zi. Cred ca deja nu imi mai inghitea de fiecare data porcariile care le scoteam pe gura. Sunt mai mult decat sigura ca se saturase pana peste cap sa ma vada desenand pe banca sau in spatele caietului si de fiecare data trebuia trasat pana unde am voie sa desenez. Mai mult ca sigur era disperata cand o intrebam de fiecare data la lucrare de control sa imi zica si mie.

Nu erau putine acele dimineti cand veneam prea somnoroasa si imi tranteam ghiozdanul in banca, imi puneam capul pe banca si imi continuam somnul de dimineata, iar ea de fiecare data trebuia sa gaseasca tot un alt motiv pentru profesor ca sa nu-mi deranjeze somnul. Doar ea cred ca stia cel mai bine cum e cand cineva ma deranjeaza din somn: “Tocu …Prezent(colega mea de banca tot timpu imi striga ea numele)…Da unde e V?…Doamna profesoara, va rog sa o intelegeti astazi dar azi noapte nu s-a simtit bine si nu a dormit toata noaptea/ieri a fost la bunica ei ca nu se simtea bine si a ajuns tarziu acasa/am avut de facut pt. azi un referat si Valy nu a putut sa il faca doar azi dimineata/a invatat toata noaptea la materia d-lui profesor pentru ca trebuie sa o asculte/vecinii ei au avut o petrecere si el nu a putut dormi deloc…” si cate si mai cate motive pe care profesorii ba le credeau ba nu le credeau. Datorita ei am putut sa imi continui somnul, datorita ei visele mele erau mai dulci la scoala decat acasa.

Tin minte zilele cand nu mergeam la orele de matematica in particular -venea examenul si trebuia sa fie luat, spre disperarea parintilor mei si spre miserupismul meu pentru matematica si din anumite “motive puerile” pe care le gaseam in fiecare dimineata cu colega mea in timpul orelor si mergeam la ea sa vedem ultimele filme scoase pe piata. Normal ca chipsurile si sucurile erau platite de banii de matematica.
.Afacerea noastra mergea pe roate. Caci aveam destui colegi care sa nu se streseze sa isi faca sandwich de acasa si care aveau bani de dat.
Discutiile noastre fara sfarsit despre genurile de muzica pe care le asculta fiecare (normal ca se ajungea la certuri mari in care se terminau…”tu si muzica ta (maneaua) aruncati-va din avion”. Desi ea asculta o muzica total diferita de genul meu de muzica tot imi trimitea cele mai tari piese care ii placeau si le ascultam doar de dragul ei. Si cum aceste 2 persoane diferite, cu stiluri muzicale diferite, cu mentalitati diferite s-au inteles asa de bine timp de 8 ani plus gradinita? Asta cred ca inseamna coleg bun de banca.

Dupa marele EXAMEN pentru care nu ne-am cam stresat nici una am facut o mare escapada la ea la tara unde dormeam pana ne durea capul, si seara mergeam sa cumparam prostii (chipsuri, sucuri, inghetata, ciocolata, jeleuri, etc) ca sa avem ce manca acasa. Si ajungeam in camera unde ne ziceam fiecare visele noastre, ce vrem sa fim si unde vrem sa fim, povesteam despre marele subiect fara final-baieti. Radeam de colegii de clasa si de profesori. Pur si simplu nu ne interesa de nimic.
Tot cu ea m-am dus sa ma inscriu la liceu, si amandoua ne-am dus cu gandul ca mergem la cel mai bun liceu pentru noi iar cu pasi greoi,destinul ne-a adus si la acelasi colegiu impreuna.
Imi aduc aminte de ea cu geanta ei unde isi ascundea caietele spiralate, stiloul ei de habar nu am cati ani, punga cu 2 sandwichuri, si tot timpul avea ceva in plus (ba o integrama~de aici am si pasiunea pt. integrame~ , ba cosmetice, ba un referat…ba mai stie ea ce). De cate ori ne certam tot de atatea ori ne si impacam. De cate ori radeam una de altul tot de atatea ori ne luam apararea. De cate ori copiam una de la alta tot asa ne ajutam una pe alta.

Ce minune ca esti, ce-ntamplare ca sunt


O insemnare pe marginea zilei...cred ca te-am citat, desi fara ghilimelele de rigoare. De-atunci si pana acum am uitat cat timp s-a scurs. Dar asta face timpul in general. Se scurge aducand cu el uitarea. Iar eu n-am chef sa fac un rewind. In plus trebuie sa dorm. Dar nu am putut asa, pur si simplu. Neuronii mei mai aveau un strop de energie. Intrucat ma feresc de cosmaruri, am zis sa ii extenuez. Oricum traiesc destul de mult in mintea mea.

Si uite ca e iulie, si inca sunt. Si inca sunt tot aici, tot acolo, tot nicaieri. Probabil accentul se pune pe "sunt". Personal si intamplator. Premeditat si incert. To be, or not to be?Aceeasi existenta incurcata si inutila.

Oare mai stiu sa dansez? Imi amintesc cum ma straduiam incordata sa urmez pasii tatalui meu pe cand incerca sa ma invete un blues. Imi amintesc cum ma dureau maxilarele de ras pe vremea cand bunicul meu se intrecea cu mine in arta dansului. Se incheia cu un "du-te-n moase-ta pe gheata" si cu o stare de beatitudine pentru toata lumea.

"Dar nu mai esti. Mi-apari in minte ca mormant si-as vrea sa iti vorbesc despre atatea. Dar mormantul tace, sufletul plange. Mai stii cand ti-am cazut in genunchi ? Cate ti-as fi spus. As fi fost atat de diferita daca nu m-ai fi lasat singura. Imi lipsesti atat de mult! Tu ai fost lumea mea de poveste, acum ma pierd in realitate. Ai uitat sa ma inveti sa cresc fara tine. Am tacut in loc sa-ti spun cat te iubeam, da, eram prea copil, iar tu nu vei mai fi vreodata! A mai murit un zambet, a mai cazut o lacrima. Ce-ai devenit ? Din tarana ne nastem si in tarana ne intoarcem, ne mai uneste numai pamantul care-mi citeste pasii rataciti si gandul meu ce te poarta mai departe. In inima mea nu ai murit, ti-am facut casa si altar acolo ! Ma-nchin la tine uneori. Iarta-ma ca n-am mai ajuns la tine cu o floare de mult. Sunt convinsa ca mi-ai fost alaturi adunandu-mi lacrimile sau memorandu-mi zambetele, visele, sperantele. Si sper ca nu te-am dezamagit. Si chiar si asa stiu ca bratele tale vor fi mereu primitoare. Tu nu m-ai putea dezamagi vreodata. Au facut-o altii destul.

Se spune ca atunci cand moare un om, sufletul altuia il asteapta la intrarea in cimitir. Eu stiu ca tu vei fi acolo pentru mine. Si ma vei pastra intr-o lume de poveste. Tu stii ca am ramas copil. Mai stii cand iti era cald, si ma dureau mainile facandu-ti vant cu un tablou vechi? Dar nu renuntam, oricat de dureros ar fi fost, sufleteste sau fizic. "Manca-ti-as mainile tale." Mai stii cat stateam treza sa nu pierd nici un moment din cate ne mai ramasesera? Iti amintesti noaptea aia crunta cand dormea inima-n mine si eram singurul tau strajer? "Ia uite ce bulgera!" Iti amintesti ca m-au luat pe brate de langa tine si nu intelegeam de ce tu ramaneai pe loc? "De ce nu merge-acasa?"

Aparent a trecut. Stiu ca oriunde ai fi, esti cu mine. Oriunde as fi, sunt cu tine. Voi stiti cum e sa te uiti la persoana iubita murind odata cu ea? Sufocandu-te in tacere pentru a o lasa sa plece? Mi-ar fi fost mai usor sa plec eu in locul tau. Si tu stii asta.

Dar e iulie, acel iulie al tau, un alt "tu"... Si eu inca sunt. Si tu stii asta. Si te-amuz, si te-ntristez. Si uneori poate te obosesc, te plictisesc, te enervez. Dar esti, si eu stiu ca sunt.


Living today without a way
To understand the weight of the world
Faded and torn, old and forlorn
My weak and hoping heart
For the child, for the light
For the heart I once had
I'll believe and foresee
Everything I could ever be
For the heart I'll never have
For the child forever gone
The music flows, because it longs
For the heart I once had
Time will not heal a Dead Boy's scars
Time will kill

Jurnal fanatic ( II )

Doar o foaie de hartie ...


Cred ca pur si simplu vreau sa scriu, nu conteaza ce si de ce. Ceea ce este nou. In general o fac cand vreau sa scap de tensiunea acumulata in capul meu, cand neuronii se ciocnesc unul de altul pana ma ia pe mine ameteala (asta insemnand ca as crede ca am mai mult de un neoron), cand sunt trista, cand sunt vesela, cand sunt nervoasa. Acum sunt precum un copac pe care nu il clatina nici un vant, pe care nu il zguduie nici un cutremur, pe care nu il bat razele soarelui, pe care nu il uda nici o ploaie. Ca si cum doar ce as fi realizat ca sunt copac si nu stiu care ar fi prima intrebare pe care sa o pun in legatura cu acest fapt. Cine m-a plantat, ce fel de copac sunt, cat traiesc copacii din specia mea, care imi este rostul...si probabil intrebarile mele se aud numai daca frunzele-mi fosnesc in bataia vantului. Poate ca acesta este felul in care vorbeste un copac, cu ajutorul vantului. Si atunci, ce fel de vant imi trebuie mie? Ce vreau sa spun si pe ce ton? Am zis candva ca nu este placut sa fii copac deoarece se pisa asa orice caine pe scoarta ta. Dar pana la urma ca si om, nu se pisa nimeni pe...tine? Bineinteles, ma refer la sensul figurat. Ca s-o intampla si la propriu, asta il priveste pe fiecare...

Pana acum am avut trei prieteni cu radacinile adanc infipte in pamant. Fiecare in alta parte a lumii, si fiecare necesar in alt moment al vietii. Fiecare cu un alt soi de frunzis si fiecare menit sa-mi aduca alt soi de satisfactie. In primul imi placea sa ma ascund cand eram mai mica. Fugeam si stateam acolo pe o ramura, leganata de vant si privind cerul printre frunze. Nu imi puneam la fel de multe intrebari ca acum si adesea petreceam momente linistite impreuna. Al doilea a fost camaradul meu de nebunii. El imobil, eu prea energica. El prea inalt, eu prea la temelie...M-a fermecat si i am acceptat provocarea tacita. Si dupa un triumf ametitor, m-am trezit iar la temelie. Cat pe ce sa platesc cu propria-mi viata. Cel de-al treilea insa a fost cel care m-a vazut adesea la pamant. Si a-ncercat sa ma protejeze de ploile dese, ale mele, ale lui, ale lumii. Ma vedea ziua trecand c-un zambet mai fals decat o masca pe tot chipul si ma reintalnea noaptea cand il cautam pentru a-i povesti despre durerile ce-mi cresteau in piept. El stie ca lacrimile mele s-au contopit candva cu lacrimile cerului. Pentru primul am fost un copil visator, pentru al doilea o adolescenta imbatata de bucuria vietii, pentru al treilea am fost omul doborat de lume si de propriul destin.

Poate ca voi planta candva un copac, macar atata sa ramana-n urma mea.

Jurnal fanatic ( I )

La dracu si atat!

Ei la dracu! Ma doare capul. Si ma doare-n imaginatie de lume! Iar pe lume n-o doare niciunde de mine pentru ca habar nu are ca exist. Exist deci nimic interesant. La dracu asa in general. Even an angel can end up falling...

La dracu si cu casuta aia pe care mi-o doresc. In the middle of nowhere...de parca ar avea vreo importanta ca acum sunt in centrul vreunui univers. Mi-am dat seama ca iubesc vara. Cel putin partial. Soarele asta "bland" e ca o alinare pentru sufletul meu bezmetic si delirant. Da, vreau un hamac in care sa zac la nesfarsit cantarind praful de stele pe care-l prind in palme, sa ii aranjez lunii razele diafane si sa cert cerul pentru ca e asa perfect! Vreau sa pot simti pamantul sub talpile goale si sa ma intind pe iarba inhaland mirosul de proaspat si elogiind natura.

La dracu cu lumea asta formata din resturi si deseuri. Deseuri menajere, deseuri umane, deseuri sufletesti. Suntem toti niste mutanti nenorociti, imbracati precum clovnii si traim in turme.

La dracu cu iubirea. Ce stiu eu despre ea, ce stie ea despre mine? Am o inima neghioaba care pompeaza sange aiurea si se crede romantica si altruista. Iubire vesnica auzi! Eh, atata vreme cat creierul isi face datoria n-are decat sa dispere inima. Si de-o crapa, sa-i fie tarana usoara!

Pt. domnul anonim

Stau bine cu imaginatia,deci ia sa va spun eu cum mi-l imaginez pe scumpul de ANONIM. Sunt si o buna profilera credeti-ma deci sunt sanse de 99 la suta ca acest portret sa fie de-o exactitate absoluta:
Mi-l imaginez ca un baietel sfios in public,avand cam 24-25 de ani,cu o mutra fututa de acnee care-i da o alura de mutant,un par balaior spalacit,ochi la fel de spalaciti cu nuante de opac ,grasut (adica sunculos) . Cred ca e certat cu deodorantele acoperind doar din cand in cand mirosul neplacut pe care-l emana cu ajutorul unei ape de colonie ieftina. Nu e deloc citit,chiar daca sunt sanse sa fie pe la vreo facultate datorita pulpei de vitel oferite rectorului de catre mamica lui. Cu siguranta e de la tara,un impatimit al prazului si-al cepei. Copilaria si-a petrecut-o mai mult ca sigur cu vaca la pascut pe maidanele comunei in timp ce restul copiilor aruncau cu pietre in el fiind considerat un fel de paria in societatea rustica din care facea parte. La oras s-a acomodat destul de greu,fiind alungat dintre oamenii datorita mutrei lui grobiene,futute de acnee si alte deformari ale oaselor si-a unei osteoporoze(ii recomand calciu). Cu siguranta a futut si el macar o singura data vreo fata drogata pe la vre-un chef,iar cand aceasta s-a trezit din betie a vomat scarbita de Quasimodo-ul care o privea scalamb de deasupra ei,cu un ochi la faina si cu unul la slanina,avand pula flescaita si plina de muste. Dar era tarziu deja caci aratarea se indragostise iremediabil iar fata terorizata de telefoanele si mesajele lui si-a schimbat numarul. Acesta a ramas cu o adanca dezamagire si-a plans-o vreo 3-4 ani.De atunci acesta n-a mai futut nimic,neavand vreo sansa nici macar la sex platit speriind cu alura lui chiar si pe cea mai distrusa centurista, singura lui alinare fiind datul la laba...de trei ori pe zi, iar in pauzele de refacere isi plangea frustrarea pe Blogurile altora lasand tuturor zeci de notite sub diferite nume ale altor bloggeri.

Viitorul se arata sumbru pentru el,avand in vedere ca nu vrea sa schimbe nimic in comportament,la fel cum de altfel nu-si schimba sosetele cu zilele,va muri mai mult ca sigur singur si trist cu degetelele lui incarligate pe tastatura lasand insemnari diferitilor useri...ce trist!

cu stima ~gen col~

Omagiu...(3)

Vazand imagini de la expozitia domnului Chen, consiliul de critici a devenit brusc nostalgici. Ne-am adus aminte cu placere de zilele tineretii cand cu totii incercam sa raspundem la intrebarile "pentru cati bani te-ai fute in cur?" si "pentru cati bani ai fute o grasa odioasa?". Multimea de porcusori dimprejurul scroafei ne spune ca nu am fost singurii care si-au pus asemenea intrebari. Iar ceea ce vedeti mai jos e de fapt o licitatie.

Omagiu (2)

Desi WC-ul e turcesc, aceasta expresiva opera de arta se gaseste in China. Mai exact, in toalea unei bodegi chinezesti. Nu reusim sa ne dam seama daca aceasta sculptura a fost plasata in scopuri educative - in locul unui semn cu "nu va cacati pe langa" -, pentru a incuraja defecatia sau pur si simplu pentru a exprima admiratia autorului pentru femeile care reusesc sa nu se murdareasca pe glezne.

Omagiu...(1)

foto (1)

Din cand in cand ne intalnim cu opere de arta in fata carora ramanem fara cuvinte. Desi se intampla rar, de fiecare data ne uitam unii la altii si ne intrebam din priviri "ma, ce pizda ma-sii e asta?". Si desi putem identifica o gramada de componentele anatomice, cand vine vorba sa le legam intr-un tot unitar creieru' nostru se bese rusinat in gol si se retrage intr-un colt intunecat al capului refuzand sa mai scoata vreun gand. Daca asta a fost intentia autorului, atunci credem ca e bine.

Politicienii sunt cuprinsi de febra alegerilor, fara a-si da seama ca de fapt pe noi ne doare-n cur. Si nu pentru ca nu ne pasa de soarta tarii, ci pentru ca politicienii sunt muisti. Iar lucrarile de fata tocmai asta exprima. foto (1)

Ma pierd,te pierzi,ne pierdem

Imi ploua in suflet cu picaturi mari si puternice, cu picaturi ce cad cu viteza luminii, spaland spufletul pentru eternitate. Unde imi este optimismul? Pierdut printre miliardele de boabe de nisip spalate si ele de ploaie.

Il voi recupera chiar daca va fi nevoie sa lustruiesc bob cu bob tot nisipul din ocean, sau sa asez pe coloane firicelele de nisip si sa le privesc pierduta asa cum priveam pana de curand matricile.

Am incercat sa vorbesc cu luna, sa-mi deschid sufletul in fata ei pentru a-mi vindeca ranile, sa o privesc si sa ma umple de energie pozitiva ca altadata. Dar acum... m-a lasat mai rece, cu sufletul mai gol si cu ochii mai intunecati. E un gol, e un loc lasat vacant, rezervat de orgoliu, de incertitudini, de mandrie, de egoism, si chiar si de ura si de speranta.

Aceste doua elemente total opuse, dar care descriu atat de bine golul ce prinde radacini si raceala care se infiripa.

Urasc pana si aerul pe care il respir, acest aer pe care l-am respirat mereu, chiar si in momentele in care am luat cele mai proaste decizii din viata mea. Tot acest aer l-am respirat de fiecare data cand incercam sa par fericita, sa nu ma compatimeasca nimeni. Da, adevaratul motiv pentru care zambesc mereu este sa ascund ceea ce este in sufletul meu. Iar acea sclipire din ochi, care a fost acaparata de intunericul noptii, era speranta ca intr-o zi totul se va schimba. Imi urasc speranta, optimismul si increderea... oricum, au fost folosite pe post de hartie igienica.

Nici eu nu mai stiu cum sunt si ce sunt. Stiu doar ca a fost asasinata o parte din mine, culmea, partea buna, partea frumoasa, partea care ma enerva uneori... Dar ... mereu ne dam seama de valoarea comorii pe care am posedat-o abia atunci cand nu o mai avem.

Ma iubeste...Nu ma iubeste...

Vrei sa sti cand e dragoste si cand nu? Atunci fii matale atent aici:

Palmele ti-au transpirat, inima-ti bate puternic, si rasuflarea ti s-a oprit in piept?

Nu e Dragoste, e Placere.

Nu poti sa-ti desprinzi ochii si mainile de pe cel drag, am dreptate?

Nu e Dragoste, e Pofta.

Il doresti pentru ca sti ca este acolo?

Nu e Dragoste, e Singuratate.

Esti acolo, pentru ca partenerul vrea sa fi?

Nu e Dragoste, e Loialitate.

Ii asculti confesiunile, deoarece nu vrei sa-l ranesti?

Nu e Dragoste, e Mila.

Esti acolo pentru ca te saruta si te tine de mana?

Nu e Dragoste, esti de neincredere.

Esti impreuna cu el doar pentru ca privirea lui/ei te face sa tresari un pic?

Nu e Dragoste, e Infatuare.

Ii ierti greselile pentru ca ti la el/ea?

Nu e Dragoste, e Prietenie.

Ii spui ca el/ea este la ceea ce te gandesti toata ziua?

Nu e Dragoste, e Minciuna.

Esti dispus sa dai lucrurile tale preferate pentru ca el/ea sa se simta bine?

Nu e Dragoste, e Caritate.

------------------~~~~~~~+++~~~~~~~~~---------------------

Inima ta e plina de durere atunci cand el/ea este trist/a?

Atunci e Dragoste.

II accepti greselile pentru ca ele fac parte din felul ei/lui de a fi?

Atunci e Dragoste.

Plangi pentru durerea ei/lui chiar daca el/ea este puternic/a?

Atunci e Dragoste.

Ochii ei/lui iti vad adevarata inima, si iti atinge sufletul asa de adanc ca te doare?

Atunci e Dragoste.

II vei da inima ta, viata ta, moartea ta?

Atunci e Dragoste.

Ca sa ma poti gasi oricand

1. Dacă eşti mândru că m-ai descoperit şi vezi în mine un mare talent, poţi să mă contactezi. Dacă nu eşti mândru de mine dar poţi să foloseşti un limbaj decent, eşti liber să mă contactezi.

2. Dacă vrei să mă contactezi pentru greşelile de vocabular sau ortografice, poţi să o faci, dar ţine cont că sunt epileptica şi nu prea ştiu să “parleşte”, aşa că fii tolerant.

3. Dacă vrei să faci o donaţie, pentru că m-ai văzut aşa de sărmana, nu am să te refuz. Dacă vrei ca eu să fac o donaţie pentru că tu eşti sărman şi eu sunt umila, ia-ţi gândul! Dacă tu nu mi-ai da mie bani, eu de ce ţi-aş da.

4. Dacă vrei să faci spam sau să-mi trimiţi un material porno, eşti liber să nu mă contactezi. Ştiu şi eu de unde să mă spamez până îmi iese prin toate orificiile. Şi porno...cumetre,chiar nu mă interesează: I don’t touch myself. I have a boyfriend ,tnx :D

5. Dacă vrei pur şi simplu să mă întrebi ceva sau ţi-a trecut ceva prin minte când ai citit ceva ia-ţi inima în dinţi şi nu mai ezita atâta. Împreună, nu o să găsim nici un răspuns, dar măcar o să ne mirăm cât de tare ne încuie un semafor cu o singură culoare.

6. Dacă ai citit toate de mai sus şi mai vrei, atunci lasă un comment. Probabil o să te tratez ca pe restul. Asta o să te enerveze şi o să intri la categoria 2 sau 4, nu pentru că ai avea dreptate, ci doar pentru că eu te-am enervat şi ţie îţi place să vorbeşti porcos cu oameni necunoscuţi despre blogurile lor. Dacă nu astea sunt intenţiile, atunci nu ştiu de ce încă mai citeşti şi nu scrii…

7. Dacă încă mai citeşti înseamnă că te amuză rău de tot. Aşa că fă matale o donaţie, că eu nu scriu doar să te rânjeşti tu la monitor!

e-mail: lasa mesaj si cere daca esti atat de pasionat (folosiţi acelaşi id pentru messenger; nu întreba şi nu cere, pentru că nu folosesc msn)
»

telefon: Da ce, crezi că dau numărul la străini? Şi în fond ce ai avea să-mi zici la telefon? Gândeşte-te bine şi dacă încă mai crezi că ai nevoie de el: 07*3*45**5 2
»

adresa: asta chiar nu te interesează. Oi fi vreo macho/pitipoanca care are ceva cu părerea mea şi s-a gândit să îmi sparga vreun geam în timp ce merg la scoala. E undeva în Galati, langa dunare. Vezi că am vedere spre parc...o sa-ti fie cam greu,dar te descurci tu. După ce îmi spargi geamu, poţi să mă suni, ca să îmi provoci şi silă de persoana ta

Take care

G~C

Bloody message

O declaratie de dragoste cu totul neobisnuita a fost facuta de catre un barbat de 44 de ani accidentat grav in urma unui accidentului feroviar petrecut pe 26 ianuarie 2009 in California, SUA si soldat cu 11 morti si peste 200 de raniti.

John Phipps a suferit multiple rani si a fost imobilizat intre resturile trenului deraiat de pe sine. Crezand ca va muri, el a scris cu propriul sânge, care se scurgea din abundenta din rana de la cap, un mesaj de dragoste catre sotia sa, Leslie si catre copii sai: \"I (inima) my kids. I (inima) Leslie.\" (Va iubesc copii. Te iubesc Leslie.)

Echipele de salvare care au intervenit pentru a-l elibera, au fost profund impresionate de gestul barbatului si au chemat ziaristii pentru a fotografia mesajul de dragoste scris cu sânge.

Why so upset?

Nu ai crescut deloc!

Nu am crescut deloc.
Esti inca un copil!
Sunt inca un copil.
Dar anii, anii care trec?
Sunt inca un copil, si nu ma voi schimba niciodata. Daca a fi adult inseamna a accepta lumea, asa cum este ea, daca a fi adult inseamna osificare, rigiditate, inseamna controlul lui "asa trebuie sa faci" asupra simtirii, atunci refuz.
Imi place sa simt pina la limite greu de imaginat.
Imi place sa aud prin trei randuri de pereti, pana la vecinul de peste strada, pina la intreg orasul in care traiesc, pina la intreaga lume, pina la tacerea care in final cuprinde totul.
Imi place sa gust si sa simt diferenta intre marul de ieri si marul de azi, intre fulgul de zapada care mi s-a topit pe limba si apa de la robinet, intre ciocolata amaruie si cea cu lapte si crema de cappucino.
Imi place sa simt peretele zgrumturos, foaia de hartie, tastatura mea ergonomica, obrazul tau fierbinte si nisipul ce mi se scurge printre degete intr-o zi oarecare de august.
Imi place sa miros pina la intensitati nebanuite oamenii care trec pe langa mine, pamantul dupa ploaie, parfumul tau, cozonacul de craciun, dulceata de gutui facuta in septembrie si menta intr-o zi de primavara.
Imi place sa ma cufund in NeTimp, si sa raman acolo cu minutele, cu orele, cu zilele chiar.

Imi place sa fiu si sa nu fiu in acelasi timp, sa imi surprind umbra care se joaca dea v-ati ascunselea, sa o prefac in clona, sa o las in locul meu, sa o trimit in lume si sa ii astept reintoarcerea.

:) Nettie, no need to cry

Femeia singura se simte singura si nefericita. Ciudat, nu-i asa?

Asta-i o nisa foarte fierbinte in zilele noastre si am de gand sa ma ocup de starea ta de singurate. Cum scapi de chinul singuratatii? Cum iesi din haul singuratatii? Cum inveti sa te simti implinita singura fiind?

Femei de 25, 30 35, 40, 45 de ani asteapta marea iubire. Cum? Cu bratele incrucisate.” El si numai el ma poate face fericita! Nu accept un amant de doi bani langa mine. Il astept pe el, jumatatea mea.”

Ai innebunit, femeie?

Ce-i cu asteptarea asta divina? Cine sa-l aduca la tine? Dumnezeu crezi ca are un dosar cu numele si nevoile tale? Inca astepti sa apara Printul in pragul usii, “eu sunt jumatatea ta, draga mea, ia-ma?!!!”

De ce crezi ca esti singura si nefericita?

De ce nu-ti gasesti un barbat pe care sa-l vrei si care sa te vrea?

Unde crezi ca trebuie sa iesi ca sa-l intalnesti?

Cum trebuie sa fii ca sa atragi un barbat puternic, frumos, generos?

Probabil ca stii de ce esti singura, sau, ma insel? Pe langa faptul ca o sa incerc sa-mi dau cu parerea vis a vis de starea ta de singuratate, te invit sa-mi scrii un mesaj la finalul articolului cu raspunsul tau la intrebarea, “de ce crezi ca esti singura”. E importanta participarea ta, ca sa gasim cat mai multe rezolvari la starea ta de singurate si nefericire. Incep eu si continui tu, da? Bun. Mai departe. De ce cred eu ca esti singura?

Singura, nefericita, plictisita, fara bani, fara copii, fara casa, fara vacante luxoase, fara diamante? Ce poate fi mai rau de atat? Sa ai cancer, sa fi intr-un scaun cu rotile, sa nu vezi, sa nu auzi, sa dormi pe strazi?…da. Se poate si mai rau, dar gandul asta parca tot nu-ti alunga starea de singuratate si nefericire. Tu vrei solutii, vrei un barbat, o casa, o familie, o viata. Asa-i. Te inteleg perfect. E dureros sa n-ai cu cine sa imparti un pat, o cina, o vacanta, o viata. Simt ca te doare. Stiu ca nu e usor sa iesi in fiecare week-end la agatat, sa mergi singura la nunti, la pranzul de duminica in familie si sa te lovesti de aceeasi intrebare, “tu, mama, n-ai intalnit inca pe nimeni?” Poate esti prea pretentioasa, poate stai prea mult in casa, poate ai incetat sa visezi ca-ti vei intalni jumatatea, poate te-ai saturat sa cauti, poate te-a durut prea tare ultima despartire, poate ultimul partener ti-a calcat stima de sine in picioare, poate sufletul i l-ai dat cui n-a avut nevoie de el, poate nici unul nu se ridica la asteptarile tale, poate iti lipseste experienta de a atrage si pastra un barbat, poate e prea devreme, sau prea tarziu..poate nu mai stii unde sa cauti, poate te-ai saturat, poate ai obosit, poate..

Unde-i sotul, copilul si casa pe care mama ta o viseaza pentru tine? Asta-i visul fiecarui trecator prin aceasta viata. Asta ne-a invatat societatea sa visam, sot, copil, casa si-un concediu la mare. Asta-i succesul social. Si tu inca n-ai bifat aceasta casuta? Ce te faci? Cat mai poti rezista fara sa arunci pe gat o cutie de somnifere, in semn de disperare? Te-ai gandit deja sa te muti in alta tara? Stiu, si prietenele mele cocheteaza cu ideea asta, unele s-au si impachetat. Tu, in ce faza esti? Vreau sa comunici cu mine, vreau sa te implici fiindca am de gand sa creez o structura intreaga pe aceasta tema, blog, carti, seminare. Asa ca, fi prima care stie si spune ce crede despre singuratate. De ce ai nevoie ca sa scapi de teroarea de a iesi singura in lume? Cum ar trebui sa arate viata ta ca sa nu te mai simti singura si nefericita? Ce-ti lipseste ca sa fii complet fericita, implinita, indragostita de viata?

Marea majoritate simt la fel ca tine, “n-am partener, n-am copil, n-am un job care-mi place, n-am bani, n-am rochia Versace, n-am masina, n-am vacante, n-am diamante. Cum sa fiu fericita fara astea toate? Si de ce unele le au pe toate? Nu e drept, nici corect. Vreau dreptate!”

Uite ce spune Nettie: “ E oribil sa-ti pregatesti in fiecare seara tava cu mancare in fata televizorului, sa-ti umpli viata cu mese luate cu prietenele, cu calatorii in statiuni de single, cu vacante pe la mama si tata.” “Trebuie sa te prefaci fericita si sa nu te opresti nicio clipa, sa fii mereu activa, sa-ti umpli viata.” Ma gandesc mereu la filmele acelea in care eroul e pe un ghetar si nu trebuie sa adoarma, ca altfel moare degerat.”

Nettie se simte obosita de atata cautare si innodare a relatiilor sociale. Mereu in cautare de alti oameni. Relatiile te consuma, cer timp si regia sociala e pretentioasa, trebuie sa fii gatita, pregatita, citita, stilata, altfel vei fi inselata, ignorata, marginalizata. Si depresia e pretul pe care-l vei plati daca vei fi infranta public. Nu asta gandesti si tu? Nu asta simti?

Si-atunci, cum traim? Cand suntem in relatii vrem afara si cand suntem afara din relatii vrem inauntru. Ce-i cu voi, oameni buni? Cum descoperim care-i cel mai bun traseu?

Experimentand? Inca o data? Unde? Imi intorc privirea si vad numai neveste, logodnice, iubite, amante si…femei singure. Pentru ele nu exista manuale, sfaturi, seminare. De ce?

Ele sunt stigmate si alungate de pe langa casele oamenilor fiindca sunt periculoase, singure si sarmante, asta ar putea dauna relatiilor bine “inchegate”. Ai mai auzit povestea asta, asa-i? Prietenele care ti-au mai ramas..ori au plecat cu vreun job prin lume, ori s-au maritat. Numai tu n-ai apucat sa te agati de-un el, de-un job, departe de privirea acuzatoare a agentilor sociali si familiali, draga de tine…te inteleg, inca o data. A fost o perioada in viata mea, cand am fost alungata de pe scena sociala, pe motiv ca eram prea incorsetata si indrazneata, si nu care cumva sa atentez la pasarea ce era inchisa in colivie de ea, “prietena mea”. Numai ca, experienta asta mi-a fost data s-o traiesc in alta formula, ea, “prietena mea” a incercat sa-mi elibereze pasarea fara stirea mea..:-) Ce ciudata e viata. Esti acuzata intotdeauna de ce face altul…unde-i dreptatea? Nu-i de partea mea. :-)


Inca o data imi pare rau ca eu trebuie sa-ti aduc aceste vesti. Ma simt ca un hot de vise.:-)

Iti iau tot ce ai crezut ca o sa te faca fericita odata…vreodata. Nu-i asa, scumpa mea. Toate mastile pica la un momentdat…si de ce sa nu fii pregatita? O mie si una de masti, pentru diferite ocazii, ei, tu, noi toti, asta invatam de mici sa facem, sa ascundem de lume ce doare, ce urla, ce injura, ce raneste, pe mine, pe tine, pe altul.

Da. Traim intr-o lume guvernata de legi pe care nimeni nu le respecta. Tu esti singura si nu-ntelegi de ce. Alta e maritata si nu-ntelege de ce. Ce vrei, femeie?

Daca vrei sa traiesti libera, sa-ti urmezi vocatia, sa faci sex frenetic sigur ca esti o curva, daca ramai la cratita si speli sosete si-n dumina cea mare, sigur esti fraiera. Ce e normal sa faci? Care-i normalitatea, oameni buni, ca eu o iau razna!!!

Singuratatea e o boala? Printul e leacul? Daca El vine eu sunt salvata ! Unde esti, Printule? Pana la El ce faci? Te retragi in casa? Iesi pe teren? Te muti din oras? Te intorci in casa parinteasca? Pleci in vacanta? Infiezi un baiat si-o fata? Devii amanta? Ce pozitie iei in fata suferintei tale? Cum traiesti cu ceea ce n-ai inca? Cum mergi mai departe?

Nu cunosc alt leac decat urmarirea vocationala si ca sa intelegi mai bine ce spun iti mai dau un exemplu de amaraciune si disperare: “In viata mea n-au fost decat perioade intunecate: copilarie nefericita, meserie care ma exaspereaza, viata particulara inexistenta. Am impresia ca intotdeauna am fost in slujba altora si m-am neglijat pe mine. Simt cum ma cotropeste un mare pustiu.”

Nu traiesti asa cum iti place, n-ai un job care-ti da satisfactii, n-ai barbat, n-ai viata sociala, n-ai un chior in buzunar, n-ai motive sa-ti placa acesta viata. Ce faci?

Ce ai de facut ca sa nu te mai simti singura si nefericita?

Cunoaste-ti nevoile si descopera noi placeri de a trai ziua si noaptea.

Esti incredibila! De ce nu-ti place dimineata ta? Seara? Eu de abia astept sa ma trezesc cu mirosul de cafea, cu basii de afara..cu micul dejun la pat. Si seara? E o alta aventura, de fiecare data fac altceva, nu ma inchid in tipare, acelasi meniu, acelasi film, aceleasi discutii. Nu draga, esti libera sa-ti schimbul de viata peste zi si noapte. Si daca ai copii te poti bucura de viata ta, si daca muncesti de dimineata pana seara. Indiferent de volumul de munca si responsabilitati, eu tot gasesc timp ca sa traiesc cum imi place. Dorm mai putin, recuperez in week-end, sau nu…dar, traiesc, o simt in fiecare celula a corpului meu. Dar nu ma gasesti niciodata in tete-a-tete cu televizorul, sau la acelasi bar, cu aceeasi limonada in fata. Asa de tare te domina automatismele? Aceeasi trezire, acelasi ritm si chef pe parcursul zilei, aceleasi macaroane aruncate-n oala seara? Esti masochista? Cine te pune sa traiesti fiecare zi la fel? Doar tu! Tu esti singura responsabila de ceea ce traiesti.

Nu-ti place vestea asta? Ei, uite ca asta-i adevarul si tu ti-ai scris drama, cu manuta ta, mai exact cu alegerile tale de dimineata pana seara. Asta-i viata ta, ai semnat pentru ea acum ceva vreme in urma..dar nimic nu e pierdut, de maine dimineata iti poti rescrie scenariul, fiindca tu esti autoarea vietii tale. Eu sunt doar avocata drepturilor tale de femeie. Te fac constienta de ce faci si nu faci, ca sa-ti reglezi conturile cu viata. Ai dreptul sa te simti fericita de dimineata pana seara. Stiai?

Cati ani ai ? 20? 25? 30? 35? 45? Si? Inca esti departe de autocunoastere si intelegere de sine? De asta suferi. Asta e singurul motiv pe care il inghit de la tine. Nici cand il vei intalni pe Print viata ta nu va arata altfel…doar la inceput, in lunile de indragostire, dupa care vei ajunge d eunde ai plecat…la frustrare si singuratate. Mai rau suna singuratatea in doi…daca mai apar si copii te-ai scos. Iti poti lua ramas bun de la viata. Bucura-te de tine, de pasiunile tale, de cariera ta, de tinerete, de iesiri, de libertate. Nu toata viata vei arata la fel, tonica, entuziasta, indragostita de viata.

Urmeaza-ti vocatia

Si castiga bani din ceea ce faci ca sa-ti permiti orice extravaganta. Nu e usor sa astepti acel amarat salar lunar si sa-ti umpli frigiderul cu calorii, ca sa mai treci peste o luna de cosmar.?! Nu asta e solutia alungarii singuratatii si nefericirii.

Cunosc atatea femei si fete singure care inlocuiesc afectivitatea cu mancarea, si ce-au castigat? Kilograme in plus? Inca un motiv sa fii trista si disperata asta e, sa arati ca naiba, sa treci prin fata oglinzii si sa-ti pierzi si ultimul gram de incredere in sine?

De ce nu faci ce-ti place? Ce-ti place cel mai mult sa faci? Crezi ca nu poti face bani din asta? Te inseli ingrozitor de tare, eu asta fac, traiesc din ceea ce iubesc sa fac. Si nu numai eu, toti prietenii mei si-au facut din vocatie un job. Cum asa? Fiindca am refuzat sa ne lasam programati de agentii familiali si sociali, draga mea. Am avut curajul sa luptam pentru visul nostru si sa respingem tot ce n-avea legatura cu vocatia. Viata e prea scurta ca sa ti-o traiesti prost. Cine-mi plateste antidepresivele, iesirile in oras, in natura, pe luna? Societatea? Pe naiba! De ce nu gandesti in stil mare? De ce te limitezi? Poti mai mult decat crezi. Dar pentru asta trebuie sa gandesti. Si cum zicea Dostoevski, ganditul este cel mai scump lucru din lume.

Si cum zicea prietenul meu Cosmin, azi suntem platiti sa nu gandim. Executanti, robotei, intri-iesi, asa-i si-n pat, sau mai trist, cand tu intri, el iasa si tot asa.

Nimic nu te mai implineste, nici iesitul, nici sexul nu e de calitate, nici ce muncesti nu-ti da valoare vietii, si-atunci? Incotro te indrepti? Pana cand mai rabzi si induri?

Mai poti? Ai nevoie de modele? Eu ce naiba fac, nu-ti arat ca se poate trai si altfel? Cum de nu reusesti sa-ti transformi viata in vocatie? Eu asta fac, iti dau modele, eu si Pera asta am facut, am cautat sa traim bine din ceea ce ne place. Si multi ne-au urmat. Oamenii au nevoie de repere, asa cum vapoarele au nevoie de faruri. Ia modelul si mergi mai departe, transforma-ti viata, fa din ea o sarbatoare.

Iesi in oras

Nu te mai izola, asta iti adanceste si mai tare starea de frustrare si disperare.

Viata afara din casa nu e deloc rea, poti sa iesi unde-ti place, la teatru, la film, in natura, chiar si pe luna. Nimic nu e imposibil, acum o suta de ani ar fi zis cineva ca o sa putem calatori pe luna? Asa-i si azi. Ceea ce ti se pare imposibil, este de fapt foarte posibil. Iulia zice, “daca stai singura in casa, te plictisesti si-ti scade moralul. Ceea ce trebuie ca sa uiti de singuratate este activitatea, trebuie sa te misti.”

Cauta acele anturaje cu care te identifici, care au aceeasi pasiuni, care se hranesc din aceleasi placeri ca si tine. Nu te pune la masa cu cei fara speranta si pofta de viata. Fiindca o sa te contamineze si chiar n-o sa mai ai chef de viata.

Ai chef sa stai in casa? Sa asculti muzica? Sa pictezi? Sa dansezi? De ce n-o faci?

Nu trebuie sa te silesti in fiecare week-end sa iesi la joaca. Ramai cu tine, mediteaza, viseaza..nu trebuie sa maschezi singuratatea tot timpul sub farduri si rochii de seara. Nu trebuie sa iesi in lume fiindca asta face toata lumea. Nu trebuie sa faci nimic din ceea ce nu ai chef, intelegi? Improvizeaza,a sta inseamna libertate. Shopping-ul? Cea mai buna terapie? Uneori functioneaza, dar rareori consoleaza.

Iesitul in oras functioneaza, fiindca natura ne-a lasat inzestrati cu dorinta de socializare. Esti introvertita? Aduna-ti in casa gasca si fa ce ai face afara. Noi existam sub privirea celorlalti. Nimeni nu vrea sa treaca neobservat si pentru asta alergam in sanul civilizatiei, ca sa impartim cu lumea bucurii si tristeti. N-ai prieteni?

Inteaba-te de ce. Cand iesi ii omori pe toti cu vaicarelile si dramele tale? Nimeni nu poate suporta la nesfarsit plangerile si frustrarile tale. Eu una am fugit de cei care vedeau viata-n gri si negru, nu pot sa-i pastrez langa mine pe cei care nu vad de padurea de copacul din fata lor, intelegi? Si nu pot asista la sinuciderea lor..refuz sa ma asez langa femeile care au renuntat la trupul, pasiunile si viata lor, din lipsa de creativitate si vointa. Daca eu pot si multi altii de langa mine, inseamna ca si tu poti.

Nu-i tolerez pe cei care mimeaza ca traiesc..mai degraba ascult o femeie care vrea sa se schimbe si ma intreaba cum, fara sa mai arunce cu frustrarile ei in femeile care au curajul sa-si ia viata in propriile maini. Nu e deloc usor sa arati bine, sa te simti bine, sa traiesti bine. Nu te mint. E chiar greu sa faci doua ore de sala pe zi, sa muncesti zece, doisprezece ore la visul tau, sa te aranjezi, sa iesi in lume si sa cuceresti. Dar pretul izolarii, al resemnarii, al somatizarii, e mult mai mare. Pune in balanta, ce alegi? Sa ramai singura si nefericita? Sau sa lupti pentru o viata fericita?

Tu stii cat meriti, eu nu pot decat sa te invit sa traiesti si altfel..:-)

Ce ma streseaza,ma irita,enerveaza

Fie ca sunt isterica sau serioasa,exista lucruri care pur si simplu ,ma scot din sarite.

Iata cele mai stresante.iritante si enervante intamplari,situatii pentru mine.
lista ramane deschisa in caz ca mai imi aduc aminte de ceva.
Ce va scoate pe voi din mainti?
*cand ma uit la o haina intr-un magazin si imi cade de pe umeras.E si mai enervant cand am ceva in mana si astfel e mai greu sa o aranjez la loc.
*cand manelistii isi dau muzica de pe telefon la maxim in microbuz,ca si cum nu ar sti de existenta castilor,obliganu-ne sa le ascultam mizeriile.
*cand scuipa cineva pe jos in fatza mea.
*cand intru intr-un magazin,nici nu apuc sa ating o haina cand un glas,de obicei feminimn,ma deranjeaza "sacaitor" "va pot ajuta cu ceva?"
*cand ma grabesc undeva si suna telefonul fix si sunt doar eu acasa.
*cand vecina intra fara sa bata la usa.
* cand in mijloc de noapte ma trezeste zgomotul enervant de alarma de masina.
*cand lumea insista puternic asupra unui lucru de care nu sunt curioasa.
*cand cade messengerul celui caruia ii scri si ma trezesc vorbind singura.

Life is cool dude :-j

     

             Ok, am vazut, majoritatea au povesti triste dar fara un inteles anume, fara o problema reala. V-ati gandit ce ar insemna daca am pluti pe "nori de puf rozi", eu una nu pot...Tristetea din noi ne invata, de fapt, cum sa ne bucuram de lucrurile simple din viata nostra, sa trecem mai usor peste probleme, sa ne maturizam. Eu cred ca acum la adolescenta traim de fapt cu adevarat, acum simtim toate sentimentele....bucurie, tristete, dragoste, nebunie, tot...v-ati uitat la fetele oamenilor din autobuze, maxi-taxi..cat sunt de obosite si plictisite, asa o sa ajungem si noi, deci trebuie sa profitam de acesta experienta unica din viata noastra si nu ezitam o secunda sa ne aratam sentimentele fata de lumea din jurul nostru...hai sa luam viata asa cum e si sa acceptam ca si dezamagirile, probleme au un rol foarte important in procesul nostru de maturizare.