La dracu si atat!
Ei la dracu! Ma doare capul. Si ma doare-n imaginatie de lume! Iar pe lume n-o doare niciunde de mine pentru ca habar nu are ca exist. Exist deci nimic interesant. La dracu asa in general. Even an angel can end up falling...
La dracu si cu casuta aia pe care mi-o doresc. In the middle of nowhere...de parca ar avea vreo importanta ca acum sunt in centrul vreunui univers. Mi-am dat seama ca iubesc vara. Cel putin partial. Soarele asta "bland" e ca o alinare pentru sufletul meu bezmetic si delirant. Da, vreau un hamac in care sa zac la nesfarsit cantarind praful de stele pe care-l prind in palme, sa ii aranjez lunii razele diafane si sa cert cerul pentru ca e asa perfect! Vreau sa pot simti pamantul sub talpile goale si sa ma intind pe iarba inhaland mirosul de proaspat si elogiind natura.
La dracu cu lumea asta formata din resturi si deseuri. Deseuri menajere, deseuri umane, deseuri sufletesti. Suntem toti niste mutanti nenorociti, imbracati precum clovnii si traim in turme.
La dracu cu iubirea. Ce stiu eu despre ea, ce stie ea despre mine? Am o inima neghioaba care pompeaza sange aiurea si se crede romantica si altruista. Iubire vesnica auzi! Eh, atata vreme cat creierul isi face datoria n-are decat sa dispere inima. Si de-o crapa, sa-i fie tarana usoara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu