Ce minune ca esti, ce-ntamplare ca sunt


O insemnare pe marginea zilei...cred ca te-am citat, desi fara ghilimelele de rigoare. De-atunci si pana acum am uitat cat timp s-a scurs. Dar asta face timpul in general. Se scurge aducand cu el uitarea. Iar eu n-am chef sa fac un rewind. In plus trebuie sa dorm. Dar nu am putut asa, pur si simplu. Neuronii mei mai aveau un strop de energie. Intrucat ma feresc de cosmaruri, am zis sa ii extenuez. Oricum traiesc destul de mult in mintea mea.

Si uite ca e iulie, si inca sunt. Si inca sunt tot aici, tot acolo, tot nicaieri. Probabil accentul se pune pe "sunt". Personal si intamplator. Premeditat si incert. To be, or not to be?Aceeasi existenta incurcata si inutila.

Oare mai stiu sa dansez? Imi amintesc cum ma straduiam incordata sa urmez pasii tatalui meu pe cand incerca sa ma invete un blues. Imi amintesc cum ma dureau maxilarele de ras pe vremea cand bunicul meu se intrecea cu mine in arta dansului. Se incheia cu un "du-te-n moase-ta pe gheata" si cu o stare de beatitudine pentru toata lumea.

"Dar nu mai esti. Mi-apari in minte ca mormant si-as vrea sa iti vorbesc despre atatea. Dar mormantul tace, sufletul plange. Mai stii cand ti-am cazut in genunchi ? Cate ti-as fi spus. As fi fost atat de diferita daca nu m-ai fi lasat singura. Imi lipsesti atat de mult! Tu ai fost lumea mea de poveste, acum ma pierd in realitate. Ai uitat sa ma inveti sa cresc fara tine. Am tacut in loc sa-ti spun cat te iubeam, da, eram prea copil, iar tu nu vei mai fi vreodata! A mai murit un zambet, a mai cazut o lacrima. Ce-ai devenit ? Din tarana ne nastem si in tarana ne intoarcem, ne mai uneste numai pamantul care-mi citeste pasii rataciti si gandul meu ce te poarta mai departe. In inima mea nu ai murit, ti-am facut casa si altar acolo ! Ma-nchin la tine uneori. Iarta-ma ca n-am mai ajuns la tine cu o floare de mult. Sunt convinsa ca mi-ai fost alaturi adunandu-mi lacrimile sau memorandu-mi zambetele, visele, sperantele. Si sper ca nu te-am dezamagit. Si chiar si asa stiu ca bratele tale vor fi mereu primitoare. Tu nu m-ai putea dezamagi vreodata. Au facut-o altii destul.

Se spune ca atunci cand moare un om, sufletul altuia il asteapta la intrarea in cimitir. Eu stiu ca tu vei fi acolo pentru mine. Si ma vei pastra intr-o lume de poveste. Tu stii ca am ramas copil. Mai stii cand iti era cald, si ma dureau mainile facandu-ti vant cu un tablou vechi? Dar nu renuntam, oricat de dureros ar fi fost, sufleteste sau fizic. "Manca-ti-as mainile tale." Mai stii cat stateam treza sa nu pierd nici un moment din cate ne mai ramasesera? Iti amintesti noaptea aia crunta cand dormea inima-n mine si eram singurul tau strajer? "Ia uite ce bulgera!" Iti amintesti ca m-au luat pe brate de langa tine si nu intelegeam de ce tu ramaneai pe loc? "De ce nu merge-acasa?"

Aparent a trecut. Stiu ca oriunde ai fi, esti cu mine. Oriunde as fi, sunt cu tine. Voi stiti cum e sa te uiti la persoana iubita murind odata cu ea? Sufocandu-te in tacere pentru a o lasa sa plece? Mi-ar fi fost mai usor sa plec eu in locul tau. Si tu stii asta.

Dar e iulie, acel iulie al tau, un alt "tu"... Si eu inca sunt. Si tu stii asta. Si te-amuz, si te-ntristez. Si uneori poate te obosesc, te plictisesc, te enervez. Dar esti, si eu stiu ca sunt.


Living today without a way
To understand the weight of the world
Faded and torn, old and forlorn
My weak and hoping heart
For the child, for the light
For the heart I once had
I'll believe and foresee
Everything I could ever be
For the heart I'll never have
For the child forever gone
The music flows, because it longs
For the heart I once had
Time will not heal a Dead Boy's scars
Time will kill