Nu ai crescut deloc!
Esti inca un copil!
Sunt inca un copil.
Dar anii, anii care trec?
Sunt inca un copil, si nu ma voi schimba niciodata. Daca a fi adult inseamna a accepta lumea, asa cum este ea, daca a fi adult inseamna osificare, rigiditate, inseamna controlul lui "asa trebuie sa faci" asupra simtirii, atunci refuz.
Imi place sa simt pina la limite greu de imaginat.
Imi place sa aud prin trei randuri de pereti, pana la vecinul de peste strada, pina la intreg orasul in care traiesc, pina la intreaga lume, pina la tacerea care in final cuprinde totul.
Imi place sa gust si sa simt diferenta intre marul de ieri si marul de azi, intre fulgul de zapada care mi s-a topit pe limba si apa de la robinet, intre ciocolata amaruie si cea cu lapte si crema de cappucino.
Imi place sa simt peretele zgrumturos, foaia de hartie, tastatura mea ergonomica, obrazul tau fierbinte si nisipul ce mi se scurge printre degete intr-o zi oarecare de august.
Imi place sa miros pina la intensitati nebanuite oamenii care trec pe langa mine, pamantul dupa ploaie, parfumul tau, cozonacul de craciun, dulceata de gutui facuta in septembrie si menta intr-o zi de primavara.
Imi place sa ma cufund in NeTimp, si sa raman acolo cu minutele, cu orele, cu zilele chiar.
Imi place sa fiu si sa nu fiu in acelasi timp, sa imi surprind umbra care se joaca dea v-ati ascunselea, sa o prefac in clona, sa o las in locul meu, sa o trimit in lume si sa ii astept reintoarcerea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu