Ironie de seara

Ştiu că nu există suprafeţe. Într-un final de propoziţie se va regăsi mereu un interior alterat, mai mult sau mai puţin. Credeam că dacă voi atinge stratul de gheaţă cu un deget, voi lăsa un fel de urmă. Realitatea mi-a confirmat insă că...m-am răcit şi eu. Mult. Inima îmi bate în acelaşi dublu sens, dar ritmul e amorţit. O abordare plictisită a unui perpetuum mobile. Tot ego-ul meu vibrează de încântarea faţă de schimbare. Aşa trebuie să fie: 20% - eu, spre origine şi 79% - eu, spre destinaţie. Ambele convertesc valori precedate de ‘minus’. Restul de 1% l-am aruncat undeva în suflet, pentru a-i râde dezordinii în nas...până va înceta să respire. Stii senzaţia aia când primeşti un sms şi ţ-i se strânge stomacul?. Lucruri pe care le-ai fi preferat îngropate undeva, chiar şi mai la suprafaţă, nu contează, cât timp au cel puţin un deget de pământ peste ele care le împiedică să fie văzute. Dar nu, de ce să stea ele ascunse şi să nu-ţi fluture ţie prin faţa ochilor. Iar am ajuns în momentul în care eram anul trecut cam pe vremea asta. Iar mă amăgesc şi-mi spun că hai, că se poate, că uite ai ajuns până aici, nu mai e decât un pic. Dar ce pic mare, frate. Iar am blocajul ăla mental cu I'm not enough şi ce am făcut eu tot timpul asta (nu teribil de multe lucruri, if you get down to it) şi uite cum las timpul să se risipească. Lucru pe care probabil nu-l fac la scara la care mă imaginez făcându-l, dar cu obsesiile omului nu te pui, iar asta probabil îmi va fi prilej de o boală psihică sănătoasă pe la ceva vârste mai înaintate. De altfel probabil chiar am ceva anxiety disorder mai mult sau mai puţin latent, nu se poate. În noaptea asta nu se va dormi. Poate o oră, două, spre răsărit, ca în vremurile bune :) Dar la ora asta parcă n-ar fi cazul. Şi-aşa e cald. Şi dacă o să fiu o legumă si mâine asta e, coffee is our friend şi oricum de cele mai multe ori n-am nevoie de mai mult de jumătate de creier pentru ce tre' să fac. Aşadar în noaptea asta se vor trimite minim 2 sms-uri,se vor viziona doar cateva episoade şi în general se va scrie abureli. Cel mai probabil nu pentru ce ar trebui, pentru aia se cere citit mai întâi, dar aşa vine cheful. Parcă e cam linişte. Liştine. Aştept un moment nedefinit în spaţiu/timp şi nu fac bine că-l aştept. Nu e bine că iar încep să mă îngrijorez gândindu-mă la asta. Măcar de mi-ar fi paşii ceva mai siguri când păşesc în direcţia ta, dar am în continuu senzaţia aia pe care-o ai când mergi pe stradă vara la 50 de grade şi dacă îţi ia prea mult să păşeşti te trezeşti până la glezne în asfaltul topit. It just shouldn't happen. Poate că ăsta o fi secretul, să păşeşti repede şi des.Eu am senzaţia că am încercat şi asta, da' s-ar putea să mă înşel, nu m-ar surprinde teribil. Poate nu chiar cât ar trebui, hm? Sometimes you gotta roll a hard six. Mda, ochii vor să se închidă, să nu-i lăsăm! Fingers crossed my obsession with you is tameable. I have realised you should take me home. (Let me lead the way.)

question / answer ??

Se mai poatenumi dragoste, chiar si dragostea fata de sine?



Sa platesti ca sa fi mintit, sa te minti de fapt prin altii.



De ce ?



Plata este echivalentul posesiei? sau a risipirii?

Sau a daruirii inconstiente?



Dar? libertatea celui neobservat.



Iubeste-ma neconditionat .



Ura ?... uneori este exprimarea frustarii a unei iubiri care nu a fos oferita, pt ca nu a meritat, pt ca era incapabil , pt ca se stia impotent si ura ceea ce ar fi dorit sa aiba si nu putea...



Si iar ajungem la posesie . "sa aiba"... la unii este echivalentul cu a distruge. sa ai.... lipsa celuilalt.



Gol intr-o "dragoste plenara", crapat de ciuda iubirii de care nu s-a atins niciodata.



Hai sa invatam sa ne iubim.



Ce daruiesti?

Amintiri....(I)

Cred ca deja se saturase de viata mea de obosita in fiecare zi. Cred ca deja nu imi mai inghitea de fiecare data porcariile care le scoteam pe gura. Sunt mai mult decat sigura ca se saturase pana peste cap sa ma vada desenand pe banca sau in spatele caietului si de fiecare data trebuia trasat pana unde am voie sa desenez. Mai mult ca sigur era disperata cand o intrebam de fiecare data la lucrare de control sa imi zica si mie.

Nu erau putine acele dimineti cand veneam prea somnoroasa si imi tranteam ghiozdanul in banca, imi puneam capul pe banca si imi continuam somnul de dimineata, iar ea de fiecare data trebuia sa gaseasca tot un alt motiv pentru profesor ca sa nu-mi deranjeze somnul. Doar ea cred ca stia cel mai bine cum e cand cineva ma deranjeaza din somn: “Tocu …Prezent(colega mea de banca tot timpu imi striga ea numele)…Da unde e V?…Doamna profesoara, va rog sa o intelegeti astazi dar azi noapte nu s-a simtit bine si nu a dormit toata noaptea/ieri a fost la bunica ei ca nu se simtea bine si a ajuns tarziu acasa/am avut de facut pt. azi un referat si Valy nu a putut sa il faca doar azi dimineata/a invatat toata noaptea la materia d-lui profesor pentru ca trebuie sa o asculte/vecinii ei au avut o petrecere si el nu a putut dormi deloc…” si cate si mai cate motive pe care profesorii ba le credeau ba nu le credeau. Datorita ei am putut sa imi continui somnul, datorita ei visele mele erau mai dulci la scoala decat acasa.

Tin minte zilele cand nu mergeam la orele de matematica in particular -venea examenul si trebuia sa fie luat, spre disperarea parintilor mei si spre miserupismul meu pentru matematica si din anumite “motive puerile” pe care le gaseam in fiecare dimineata cu colega mea in timpul orelor si mergeam la ea sa vedem ultimele filme scoase pe piata. Normal ca chipsurile si sucurile erau platite de banii de matematica.
.Afacerea noastra mergea pe roate. Caci aveam destui colegi care sa nu se streseze sa isi faca sandwich de acasa si care aveau bani de dat.
Discutiile noastre fara sfarsit despre genurile de muzica pe care le asculta fiecare (normal ca se ajungea la certuri mari in care se terminau…”tu si muzica ta (maneaua) aruncati-va din avion”. Desi ea asculta o muzica total diferita de genul meu de muzica tot imi trimitea cele mai tari piese care ii placeau si le ascultam doar de dragul ei. Si cum aceste 2 persoane diferite, cu stiluri muzicale diferite, cu mentalitati diferite s-au inteles asa de bine timp de 8 ani plus gradinita? Asta cred ca inseamna coleg bun de banca.

Dupa marele EXAMEN pentru care nu ne-am cam stresat nici una am facut o mare escapada la ea la tara unde dormeam pana ne durea capul, si seara mergeam sa cumparam prostii (chipsuri, sucuri, inghetata, ciocolata, jeleuri, etc) ca sa avem ce manca acasa. Si ajungeam in camera unde ne ziceam fiecare visele noastre, ce vrem sa fim si unde vrem sa fim, povesteam despre marele subiect fara final-baieti. Radeam de colegii de clasa si de profesori. Pur si simplu nu ne interesa de nimic.
Tot cu ea m-am dus sa ma inscriu la liceu, si amandoua ne-am dus cu gandul ca mergem la cel mai bun liceu pentru noi iar cu pasi greoi,destinul ne-a adus si la acelasi colegiu impreuna.
Imi aduc aminte de ea cu geanta ei unde isi ascundea caietele spiralate, stiloul ei de habar nu am cati ani, punga cu 2 sandwichuri, si tot timpul avea ceva in plus (ba o integrama~de aici am si pasiunea pt. integrame~ , ba cosmetice, ba un referat…ba mai stie ea ce). De cate ori ne certam tot de atatea ori ne si impacam. De cate ori radeam una de altul tot de atatea ori ne luam apararea. De cate ori copiam una de la alta tot asa ne ajutam una pe alta.

Ce minune ca esti, ce-ntamplare ca sunt


O insemnare pe marginea zilei...cred ca te-am citat, desi fara ghilimelele de rigoare. De-atunci si pana acum am uitat cat timp s-a scurs. Dar asta face timpul in general. Se scurge aducand cu el uitarea. Iar eu n-am chef sa fac un rewind. In plus trebuie sa dorm. Dar nu am putut asa, pur si simplu. Neuronii mei mai aveau un strop de energie. Intrucat ma feresc de cosmaruri, am zis sa ii extenuez. Oricum traiesc destul de mult in mintea mea.

Si uite ca e iulie, si inca sunt. Si inca sunt tot aici, tot acolo, tot nicaieri. Probabil accentul se pune pe "sunt". Personal si intamplator. Premeditat si incert. To be, or not to be?Aceeasi existenta incurcata si inutila.

Oare mai stiu sa dansez? Imi amintesc cum ma straduiam incordata sa urmez pasii tatalui meu pe cand incerca sa ma invete un blues. Imi amintesc cum ma dureau maxilarele de ras pe vremea cand bunicul meu se intrecea cu mine in arta dansului. Se incheia cu un "du-te-n moase-ta pe gheata" si cu o stare de beatitudine pentru toata lumea.

"Dar nu mai esti. Mi-apari in minte ca mormant si-as vrea sa iti vorbesc despre atatea. Dar mormantul tace, sufletul plange. Mai stii cand ti-am cazut in genunchi ? Cate ti-as fi spus. As fi fost atat de diferita daca nu m-ai fi lasat singura. Imi lipsesti atat de mult! Tu ai fost lumea mea de poveste, acum ma pierd in realitate. Ai uitat sa ma inveti sa cresc fara tine. Am tacut in loc sa-ti spun cat te iubeam, da, eram prea copil, iar tu nu vei mai fi vreodata! A mai murit un zambet, a mai cazut o lacrima. Ce-ai devenit ? Din tarana ne nastem si in tarana ne intoarcem, ne mai uneste numai pamantul care-mi citeste pasii rataciti si gandul meu ce te poarta mai departe. In inima mea nu ai murit, ti-am facut casa si altar acolo ! Ma-nchin la tine uneori. Iarta-ma ca n-am mai ajuns la tine cu o floare de mult. Sunt convinsa ca mi-ai fost alaturi adunandu-mi lacrimile sau memorandu-mi zambetele, visele, sperantele. Si sper ca nu te-am dezamagit. Si chiar si asa stiu ca bratele tale vor fi mereu primitoare. Tu nu m-ai putea dezamagi vreodata. Au facut-o altii destul.

Se spune ca atunci cand moare un om, sufletul altuia il asteapta la intrarea in cimitir. Eu stiu ca tu vei fi acolo pentru mine. Si ma vei pastra intr-o lume de poveste. Tu stii ca am ramas copil. Mai stii cand iti era cald, si ma dureau mainile facandu-ti vant cu un tablou vechi? Dar nu renuntam, oricat de dureros ar fi fost, sufleteste sau fizic. "Manca-ti-as mainile tale." Mai stii cat stateam treza sa nu pierd nici un moment din cate ne mai ramasesera? Iti amintesti noaptea aia crunta cand dormea inima-n mine si eram singurul tau strajer? "Ia uite ce bulgera!" Iti amintesti ca m-au luat pe brate de langa tine si nu intelegeam de ce tu ramaneai pe loc? "De ce nu merge-acasa?"

Aparent a trecut. Stiu ca oriunde ai fi, esti cu mine. Oriunde as fi, sunt cu tine. Voi stiti cum e sa te uiti la persoana iubita murind odata cu ea? Sufocandu-te in tacere pentru a o lasa sa plece? Mi-ar fi fost mai usor sa plec eu in locul tau. Si tu stii asta.

Dar e iulie, acel iulie al tau, un alt "tu"... Si eu inca sunt. Si tu stii asta. Si te-amuz, si te-ntristez. Si uneori poate te obosesc, te plictisesc, te enervez. Dar esti, si eu stiu ca sunt.


Living today without a way
To understand the weight of the world
Faded and torn, old and forlorn
My weak and hoping heart
For the child, for the light
For the heart I once had
I'll believe and foresee
Everything I could ever be
For the heart I'll never have
For the child forever gone
The music flows, because it longs
For the heart I once had
Time will not heal a Dead Boy's scars
Time will kill

Jurnal fanatic ( II )

Doar o foaie de hartie ...


Cred ca pur si simplu vreau sa scriu, nu conteaza ce si de ce. Ceea ce este nou. In general o fac cand vreau sa scap de tensiunea acumulata in capul meu, cand neuronii se ciocnesc unul de altul pana ma ia pe mine ameteala (asta insemnand ca as crede ca am mai mult de un neoron), cand sunt trista, cand sunt vesela, cand sunt nervoasa. Acum sunt precum un copac pe care nu il clatina nici un vant, pe care nu il zguduie nici un cutremur, pe care nu il bat razele soarelui, pe care nu il uda nici o ploaie. Ca si cum doar ce as fi realizat ca sunt copac si nu stiu care ar fi prima intrebare pe care sa o pun in legatura cu acest fapt. Cine m-a plantat, ce fel de copac sunt, cat traiesc copacii din specia mea, care imi este rostul...si probabil intrebarile mele se aud numai daca frunzele-mi fosnesc in bataia vantului. Poate ca acesta este felul in care vorbeste un copac, cu ajutorul vantului. Si atunci, ce fel de vant imi trebuie mie? Ce vreau sa spun si pe ce ton? Am zis candva ca nu este placut sa fii copac deoarece se pisa asa orice caine pe scoarta ta. Dar pana la urma ca si om, nu se pisa nimeni pe...tine? Bineinteles, ma refer la sensul figurat. Ca s-o intampla si la propriu, asta il priveste pe fiecare...

Pana acum am avut trei prieteni cu radacinile adanc infipte in pamant. Fiecare in alta parte a lumii, si fiecare necesar in alt moment al vietii. Fiecare cu un alt soi de frunzis si fiecare menit sa-mi aduca alt soi de satisfactie. In primul imi placea sa ma ascund cand eram mai mica. Fugeam si stateam acolo pe o ramura, leganata de vant si privind cerul printre frunze. Nu imi puneam la fel de multe intrebari ca acum si adesea petreceam momente linistite impreuna. Al doilea a fost camaradul meu de nebunii. El imobil, eu prea energica. El prea inalt, eu prea la temelie...M-a fermecat si i am acceptat provocarea tacita. Si dupa un triumf ametitor, m-am trezit iar la temelie. Cat pe ce sa platesc cu propria-mi viata. Cel de-al treilea insa a fost cel care m-a vazut adesea la pamant. Si a-ncercat sa ma protejeze de ploile dese, ale mele, ale lui, ale lumii. Ma vedea ziua trecand c-un zambet mai fals decat o masca pe tot chipul si ma reintalnea noaptea cand il cautam pentru a-i povesti despre durerile ce-mi cresteau in piept. El stie ca lacrimile mele s-au contopit candva cu lacrimile cerului. Pentru primul am fost un copil visator, pentru al doilea o adolescenta imbatata de bucuria vietii, pentru al treilea am fost omul doborat de lume si de propriul destin.

Poate ca voi planta candva un copac, macar atata sa ramana-n urma mea.

Jurnal fanatic ( I )

La dracu si atat!

Ei la dracu! Ma doare capul. Si ma doare-n imaginatie de lume! Iar pe lume n-o doare niciunde de mine pentru ca habar nu are ca exist. Exist deci nimic interesant. La dracu asa in general. Even an angel can end up falling...

La dracu si cu casuta aia pe care mi-o doresc. In the middle of nowhere...de parca ar avea vreo importanta ca acum sunt in centrul vreunui univers. Mi-am dat seama ca iubesc vara. Cel putin partial. Soarele asta "bland" e ca o alinare pentru sufletul meu bezmetic si delirant. Da, vreau un hamac in care sa zac la nesfarsit cantarind praful de stele pe care-l prind in palme, sa ii aranjez lunii razele diafane si sa cert cerul pentru ca e asa perfect! Vreau sa pot simti pamantul sub talpile goale si sa ma intind pe iarba inhaland mirosul de proaspat si elogiind natura.

La dracu cu lumea asta formata din resturi si deseuri. Deseuri menajere, deseuri umane, deseuri sufletesti. Suntem toti niste mutanti nenorociti, imbracati precum clovnii si traim in turme.

La dracu cu iubirea. Ce stiu eu despre ea, ce stie ea despre mine? Am o inima neghioaba care pompeaza sange aiurea si se crede romantica si altruista. Iubire vesnica auzi! Eh, atata vreme cat creierul isi face datoria n-are decat sa dispere inima. Si de-o crapa, sa-i fie tarana usoara!

Pt. domnul anonim

Stau bine cu imaginatia,deci ia sa va spun eu cum mi-l imaginez pe scumpul de ANONIM. Sunt si o buna profilera credeti-ma deci sunt sanse de 99 la suta ca acest portret sa fie de-o exactitate absoluta:
Mi-l imaginez ca un baietel sfios in public,avand cam 24-25 de ani,cu o mutra fututa de acnee care-i da o alura de mutant,un par balaior spalacit,ochi la fel de spalaciti cu nuante de opac ,grasut (adica sunculos) . Cred ca e certat cu deodorantele acoperind doar din cand in cand mirosul neplacut pe care-l emana cu ajutorul unei ape de colonie ieftina. Nu e deloc citit,chiar daca sunt sanse sa fie pe la vreo facultate datorita pulpei de vitel oferite rectorului de catre mamica lui. Cu siguranta e de la tara,un impatimit al prazului si-al cepei. Copilaria si-a petrecut-o mai mult ca sigur cu vaca la pascut pe maidanele comunei in timp ce restul copiilor aruncau cu pietre in el fiind considerat un fel de paria in societatea rustica din care facea parte. La oras s-a acomodat destul de greu,fiind alungat dintre oamenii datorita mutrei lui grobiene,futute de acnee si alte deformari ale oaselor si-a unei osteoporoze(ii recomand calciu). Cu siguranta a futut si el macar o singura data vreo fata drogata pe la vre-un chef,iar cand aceasta s-a trezit din betie a vomat scarbita de Quasimodo-ul care o privea scalamb de deasupra ei,cu un ochi la faina si cu unul la slanina,avand pula flescaita si plina de muste. Dar era tarziu deja caci aratarea se indragostise iremediabil iar fata terorizata de telefoanele si mesajele lui si-a schimbat numarul. Acesta a ramas cu o adanca dezamagire si-a plans-o vreo 3-4 ani.De atunci acesta n-a mai futut nimic,neavand vreo sansa nici macar la sex platit speriind cu alura lui chiar si pe cea mai distrusa centurista, singura lui alinare fiind datul la laba...de trei ori pe zi, iar in pauzele de refacere isi plangea frustrarea pe Blogurile altora lasand tuturor zeci de notite sub diferite nume ale altor bloggeri.

Viitorul se arata sumbru pentru el,avand in vedere ca nu vrea sa schimbe nimic in comportament,la fel cum de altfel nu-si schimba sosetele cu zilele,va muri mai mult ca sigur singur si trist cu degetelele lui incarligate pe tastatura lasand insemnari diferitilor useri...ce trist!

cu stima ~gen col~