De ce ma obosesc?

             Nu stiu de ce traiesc cu impresia ca maine se va schimba ceva si ca va fi mai bine. Ori de cate ori ma culc, adorm cu aceeasi imagine in gand, ca maine va fi mai bine, ca totul se va schimba, ca ea va fi asa cum mi-as dori sau macar aproape, ca viata mea va fi...roz.

Dar nu e. Niciodata nu e. Mereu apare ceva care sa imi strice ziua, sa o faca mai rea decat cea de ieri si pur si simplu....asa e zilnic.

              Si de ce cred totusi....ca...se va schimba ceva? Pentru ca atunci cand lucrurile merg din rau in mai rau....tinzi sa traiesti cu speranta ca maine nu poate fi mai rau. Stii ca va fi mai rau, dar mai rau decat azi nu se poate. Si totusi se poate. Si asta te omoara incetul cu incetul. 
Nu stiu de ce sper....ca maine ma voi trezi din cosmarul asta, ca totul va fi asa cum imi doresc si ca voi putea fi fericit. Ah....stai....asta e viata....acela e visul....ce trist....