jurnalul lui licherys-intodeauna eu,niciodata aceeasi (II)

Gandindu-ma in preajma miezului de noapte am uneori impresia ca timpul ma lasa sa impietresc o clipa in necunoscut,in bataia vantului,devenind propria mea enigma pe care renunt s-o mai dezleg,in vreme ce umbra mea asemeni gandului continua sa umble prin lume de una singura

 

Stau la fereastra.Ce privesc? Nu stiu poate strada,poate viitorul,sau dimporiva,amintirile desi amintirile nu reinvie decat atunci cand viitorul ni-i se ingusteaza.Este ora cand aripile morilor de vant din copilarie au incremenit intre pamant si cer.Este ora cand lucrurile care au fost candva frumoase se scalda in muzica neagra a umbrelor.Apoi intelegem ca durerea nu se invata din carti si despartirea nu este o materie de examen,ca o zi inconjurati de dragostea celor din jur valoreaza mai mult decat eternitatea.De aceea vreau sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta cu cei dragi.

 

Chiar daca de-a lungul timpului am trecut prin multe incercari,undeva in adancul meu am sperat ca am ramas inocenta,ascunzand acest lucru ca un mare secret.Reflectand la valurile vietii am inteles ca nu am avut NICIODATA nimic complet,dar am fost scutit si de saracia totala,totusi orgoliul meu intalnindu-se fara intermediari cu umilinta.Am visat....asa ca nu ma mai mir de faptul ca sunt atras de lucruri contrarii,intelegand de ce unii iubesc noptile,dar fara sa stiu de ce altii se tem de ivirea zorilor…

A privi inseamna un lucru,a vedea inseamna altul,a intelege inseamna un al treilea,a invata din ceea ce ai inteles inseamna o treapta mai sus,dar singurul lucru care conteaza in ultima instanta este ceea ce faci ca rezultat al invataturilor pe care le-ai tras.

Acum totul s-a terminat.Am aruncat visele,am aruncat amintirile,am scos ultimul strigat de suferinta.Pentru ca din vise,amintiri si suferinte am murit.Iar acum cand am inviat,vreau sa traiesc pentru totdeauna…

Jurnalul lui Licherys-Imaginatia (I)

Imaginatia este o comoara si fiecare dintre noi o avem . Din pacate o ingropam de teama sa nu fim catalogati ca niste visatori ( lunatici ) si cand o vrem inapoi nu o mai gasim . Copii insa nu duc lipsa de imaginatie si ne uimesc ideile lor originale . Cand imaginatia dispare lumea este mai urata ... viata nu mai are "culoare"...nu mai are nici macar o sclipire mata…nici o farama…

Imaginatia este locul unde imi traiesc cealalta viata.Uneori imi fac bagajele si ma retrag.Acolo totul e posibil,doar ca trebuie sa ma intorc intotdeauna la realitate.

Realitatea este mai dureroasa decat un vis amarat,sunt o lunatica pierduta in spatial gandurilor mele profunde:

 

Cine esti tu si ce scop ai? Tu, care ravasesti sute de minti ce s-au chinuit o viata intreaga sa se mentina pe o linie de plutire? Tu, care furi priviri atintite spre stele si le cobori in jos, spre tine? Tu, care poti sa faci chiar cel mai orgolios om sa-ti cada in genunchi? Nu ma intereseaza cine esti. Ceea ce ma intereseaza cu adevarat este daca pot sa te evit. Daca pot sa croiesc un drum altfel decat toate celelalte, astfel incat sa nu ma ciocnesc de tine. Nu te vreau si nu am nevoie de tine. Pentru ca tu nu poti sa-mi oferi nimic, fara sa-mi ceri in schimb un pret mult mai mare decat sunt dispusa sa platesc.Imaginatia imi joaca feste..sunt ravasita… Tu nu esti nimic altceva decat o simpla slabiciune, o eroare fatala a subconstientului meu, distructiva, ispita gustului dulce al fructului interzis. Esti o iluzie, o himera, o parere trecatoare, un fulger rapid ce-ti trece prin fata ochilor si dispare inainte sa apuci sa realizezi daca a fost sau nu acolo. Oamenii te iubesc, te doresc si viseaza la tine, tu esti rodul imaginatiei lor si centrul de greutate al creatiilor lor, al fanteziilor lor, al scenariilor lor umplute de sperante desarte. Asa te numesc cateodata. Speranta. Si poate ca au dreptate cand te numesc asa. Fiindca tu, ca si sperant, distrugi. Distrugi tot ce e frumos pe lume, distrugi onoarea, distrugi geniul, distrugi creatia, transformand-o in ceva vulgar si patetic. Arta care te are pe tine ca nucleu e o arta falsa, e arta unei fantasme, arta unei nebunii, arta unei minciuni. Tu esti o minciuna, caci nu existi in realitate, si tot ce se bazeaza pe tine e la fel de fals ca insasi vocea ta dulce, care abate de la drumul drept. Tu esti desfranarea unei minti bolnave, abisul fara sfarsit in care se afunda toti cei ce vor sa te cunoasca.

Stii ca odata, demult, oamenii ti-au daruit metafora Soarelui? Eu cred ca esti exact ca Soarele. Stralucesti deasupra noastra, esti steaua puternica, arzatoare, la care visam cu totii si pe care nu o ajungem niciodata. Esti atragator, esti fascinant, dar imposibil de privit, caci oricine indrazneste sa-si ridice ochii spre tine orbeste. Insa odata privita atent si studiata in detaliu, nu esti nimic altceva decat o stea medie, cu stralucire fada, in jurul caruia orbitam ca prostele, fara sa stim ca tu ne-ai orbit atat de tare incat nu mai putem privi dincolo de tine, unde se afla Sirius, Canopus si Arcturus, stele ce te depasesc in stralucire de mii de ori. Spectaculoase, puternice, stele adevarate. Dar ele sunt prea departe, prea greu de privit, asa ca ne multumim sa te veneram pe tine, pentru ca esti aproape. Nimeni nu se incumeta sa-si ia ochii de la tine si sa vada cat de neinsemnat esti tu prin comparatia cu altii.

Eu nu vreau nimic de la tine, si n-o sa cad in genunchi in fata ta, implorand o farama de lumina. Nu vreau sa-mi dai pe nimeni pentru care sa-mi bata inima mai tare, nu vreau sa imi vars lacrimile dupa acel special ,cineva, nu vreau sa rostesc acel fals si patetic te iubesc. Vreau sa fiu eu singura, eu si cu alt fel de iubire, mult mai pura si mai reala, acea iubire menita sa dureze pentru totdeauna. Nu am nevoie de o jumatate, pentru ca sunt completa. Orice mi-ai oferi tu, nu e suficient, nu e adevarat si, in ochii mei, nu are nici o valoare.

7 caracteristici ale femeii

1. Pentru femei este foarte importanta securitatea materiala.

2. Desi este importanta securitatea materiala, femeile isi cumpara tot timpul haine scumpe.

3. Desi isi cumpara tot timpul haine scumpe, niciodata nu au cu ce sa se imbrace.

4. Desi femeile spun intotdeauna ca nu au cu ce sa se imbrace, ele tot timpul se imbraca frumos.

5. Desi tot timpul se imbraca frumos, spun ca hainele pe care le imbraca sunt doar "niste carpe vechi".

6. Desi ele spun ca hainele lor sunt doar "niste carpe vechi", se asteapta ca barbatii sa le faca tot timpul complimente.

7. Desi barbatii incearca sa le faca tot timpul complimente, ele nu ii cred niciodata.

De ce ma obosesc?

             Nu stiu de ce traiesc cu impresia ca maine se va schimba ceva si ca va fi mai bine. Ori de cate ori ma culc, adorm cu aceeasi imagine in gand, ca maine va fi mai bine, ca totul se va schimba, ca ea va fi asa cum mi-as dori sau macar aproape, ca viata mea va fi...roz.

Dar nu e. Niciodata nu e. Mereu apare ceva care sa imi strice ziua, sa o faca mai rea decat cea de ieri si pur si simplu....asa e zilnic.

              Si de ce cred totusi....ca...se va schimba ceva? Pentru ca atunci cand lucrurile merg din rau in mai rau....tinzi sa traiesti cu speranta ca maine nu poate fi mai rau. Stii ca va fi mai rau, dar mai rau decat azi nu se poate. Si totusi se poate. Si asta te omoara incetul cu incetul. 
Nu stiu de ce sper....ca maine ma voi trezi din cosmarul asta, ca totul va fi asa cum imi doresc si ca voi putea fi fericit. Ah....stai....asta e viata....acela e visul....ce trist....

Sa'mi intelegeti defectele :D

-Daca plang nu inseamna ca sunt isterica. Inseamna ca sunt vie si ca pot sa te fac pe tine sa zambesti.

-Daca sunt nervoasa nu inseamna ca am ajuns la capatul puterilor. Inseamna ca ma pregatesc sa fiu femeia buna, blanda si dragastoasa care iti alina tie noptile, le face senine, le scutura de nori sau le picteaza in culori de stele.

-Daca sunt depresiva, inseamna ca am nevoie de linistea, echilibru, sangele si viata ta ca sa-mi revin. Inseamna ca atunci cand o sa-mi revin, o sa ti le intorc inzecit.

-Daca vorbesc prea mult e pentru ca ma simt completata de tacerea ta. Cuvintele mele sunt banale, dar nu tintuiesc in durere. Sunt pentru ridurile din coltul gurii pe care ador sa le destind. Pentru amuzamentul din ochi, pentru zambetul din buze, pentru felul in care incerci sa le cauti semnificatii si sa le dai atentie.

-Daca nu ma satur de tine e pentru ca te-as vrea cu mine o eternitate, iar tu imi promiti minim o viata. Orele, zilele, saptamanile... sunt masurabile. Pentru un suflet insetat si infometat, clipele nu sunt niciodata de ajuns.

-Daca tac cu zilele nu inseamna ca e ceva in neregula cu mine. E pentru ca vreau sa te privesc vorbind, pentru ca vreau sa-ti simt cuvintele cum ma invaluie fara tinta, pentru ca pari atat de naiv cand te straduiesti sa imi intelegi tacerea.

-Daca iti refuz bratele noaptea, e pentru ca as fi de acord sa ma sufoci cu totul. Deja mi s-a taiat respiratia...

-Daca sunt geloasa, nu e pentru ca nu am incredere in tine, ci in mine...


-Daca ti se pare ca sunt credula e pentru ca am incredere oarba in cuvintele tale.

-Daca sunt posesiva e pentru ca am facut un cult din obiectul iubirii mele. Nimeni nu are dreptul sa ma opreasca din dorinta de a fi singura si unica ta iubire.

-Daca stau cu orele la shopping e pentru ca incerc sa-mi dau seama cum e sa stai cu orele savurand o bere cu amicii.

-Daca te intrebi cum de o buna parte din finante se indreapta cu pasi siguri catre farduri, e pentru ca, cu orice pret, trebuie sa iti par frumoasa. Frumoasa ta, dar nu a lumii...

-Daca petrec prea mult timp in fata oglinzii, inseamna ca ma ingrijoreaza gandul ca vreodata ai putea sa nu ma mai gasesti minunata.

-Daca sunt prea afectuoasa, e pentru ca nu imi place sa fiu oricum. Iar mai simplu si natural de atat chiar nu pot fi.

-Daca sunt putin nesigura, e pentru ca din cand in cand am nevoie de confirmari care sa-mi aminteasca ca sunt plina de incredere in mine si in tine. In noi amandoi!

-Daca sunt vulnerabila, e pentru ca nu pot sa fac intotdeauna pe scorpia de gheata.

-Daca ti se pare ca vreau sa-mi dai intotdeauna dreptate, e pentru ca imi este ciuda sa recunosc ca ar putea sa fie tocmai invers.

-Daca ma uit atat de fix in ochii tai nu o fac pentru reprosuri, ci ca sa-mi reazem capul de pieptul si sa simt cea mai intensa si cuceritoare caldura emanata de vreo fiinta omenesca

-Daca vreau cu atata insistenta sa fugim intr-o vacanta e pentru ca imi este grozav de dor de tine si de inceputul nostru. Sunt femeie inainte de toate!

Scrisoarea din sticla

         Ti'as scrie acum o scrisoare, pe care sa o deschizi intr'un moment potrivit. Cateva randuri, cateva cuvinte. Dar pana la urma cred ca as sfarsi'o prin a iti lasa toate paginile albe. Ce ar mai fi de spus dupa atata timp? Dupa ce am spus tot ce mi'a fost uman cu putinta? Ti'as lasa foile albe, sa iti imaginezi tu in ele tot ce vrei, toate visele frumoase, in timp ce vantul iti sufla parul , sa citesti incepand cu "Draga D...". Iar pentru cateva zeci de minute sa te rupi din lumea ta si sa te reintorci in irealul meu.. (Doamne, ce dor imi e de tine! Imi lipseste starea aia de fericire pe care doar tu puteai sa mi'o provoci). Oare ce pret are biletul spre inima ta?

Timpul se scurge greu in ochii mei. In ai tai picura, senin, exaltarea izvorata din ochii lui. Trecutul l'ai lasat demult deoparte, iar acum probabil te mai leaga doar unele promisiuni facute fara cap. Noi am murit demult, sau poate doar ne'am ratacit. Insa oricare ar fi realitatea, ideea e ca prezentul s'a indepartat prea mult de trecut.

     Ti'as scrie acum cateva randuri, as pune biletelul intr'o sticla si i'as da drumul pe un rau. Daca printr'o stranie coincidenta ar ajunge la tine, e pentru ca destinul totusi exista si nu vrea sa ma uiti. La fel cum nici eu nu as vrea sa fac parte din lista celor care au trecut pasager prin viata ta. Daca si amprenta lasata de mine, e la fel de apasata precum cea pe care ai lasat'o tu in viata mea, inseamna ca inca te mai gandesti la mine pentru cateva minute, seara, inainte sa adormi. Eu vreau sa te uit...deci inca ma mai gandesc la tine.

Ceasurile nu se pot da inapoi, iar din moment ce le fixezi odata ora, ele isi vor urma cursul ciclic. Tine ritmul!

Chiar daca va trece vreme indelungata, imi doresc sa gasesti intr'o zi un semn care sa iti aduca aminte de mine. Cu barbia in palma sa te gandesti "Ce frumos era atunci.. Eram fericit!", imi doresc sa raman in amintirea ta in felul asta...pentru tot ce ai facut pentru mine!

Podul sperantei nemuritoare

                                Acum privesc cu dor, bolta neinsufletita de piatra, de deasupra lacului cu rate salbatice, care acum e atat de pustie, de trista. Ma apropi incet, cu pasi marunti, mangaind frunzele galbene de pe crengile uscate care se desprind in urma mea, lasandu-se purtate de vant, intr-un vals lent.
Ating cu varful degetelor podul intepenit, un fior rece ma cuprinde dinauntru si un ctremur usor imi zguduie tot trupul pana in cele mai marunte madulare. Melancolia pluteste in aer, iar dorul ma cuprinde intr-un fel de labirind din care nu gasesc scapare. Vantul adie, iar o suvita de par aluneca pe obrazul inlacrimat, dezmiedandu-l.
Bolta se clatina sub fiecare pas al meu, mimand un al doilea care ar trebui sa fie al tau, ritmic si apasat. Ma asez pe marginea podului, imi port mana pe betonul rece, imi las o lacrima sa cada, topind bolta singuratica.

      Decorul zugravit in nuante calde de la galben pana la culori pasionale, amorteste, iar coloana sonora este sustinuta de un ratoi ametit de frigul de afara, care nu isi gaseste locul pe lac. O rata isi ascunde bobocii in umbra podului, printre stuf si nuferi invinetiti, iar gandul meu e tot la tine.

De ce nu vii, de ce nu te apropii mai mult, oare tu nu duci dorul boltei de piatra pe care ne petreceam seri intregi privind cum toate corpurile ceresti se oglindeau in lac, cum undele lacului defromau forma luni, iar stele se pierdeau pe fundul apei.
  Acum e tarziu, eu o sa plec, iar tu o sa ramai singur, in bataia vantului. Intepenit, o sa ramai suport si in seara aceasta pentru lacul care iti va murmura un cantec de leagan, iar ratele somnoroase se vor ascunde in umbra ta si in seara aceasta. Noapte buna!...