Ca sa ma poti gasi oricand

1. Dacă eşti mândru că m-ai descoperit şi vezi în mine un mare talent, poţi să mă contactezi. Dacă nu eşti mândru de mine dar poţi să foloseşti un limbaj decent, eşti liber să mă contactezi.

2. Dacă vrei să mă contactezi pentru greşelile de vocabular sau ortografice, poţi să o faci, dar ţine cont că sunt epileptica şi nu prea ştiu să “parleşte”, aşa că fii tolerant.

3. Dacă vrei să faci o donaţie, pentru că m-ai văzut aşa de sărmana, nu am să te refuz. Dacă vrei ca eu să fac o donaţie pentru că tu eşti sărman şi eu sunt umila, ia-ţi gândul! Dacă tu nu mi-ai da mie bani, eu de ce ţi-aş da.

4. Dacă vrei să faci spam sau să-mi trimiţi un material porno, eşti liber să nu mă contactezi. Ştiu şi eu de unde să mă spamez până îmi iese prin toate orificiile. Şi porno...cumetre,chiar nu mă interesează: I don’t touch myself. I have a boyfriend ,tnx :D

5. Dacă vrei pur şi simplu să mă întrebi ceva sau ţi-a trecut ceva prin minte când ai citit ceva ia-ţi inima în dinţi şi nu mai ezita atâta. Împreună, nu o să găsim nici un răspuns, dar măcar o să ne mirăm cât de tare ne încuie un semafor cu o singură culoare.

6. Dacă ai citit toate de mai sus şi mai vrei, atunci lasă un comment. Probabil o să te tratez ca pe restul. Asta o să te enerveze şi o să intri la categoria 2 sau 4, nu pentru că ai avea dreptate, ci doar pentru că eu te-am enervat şi ţie îţi place să vorbeşti porcos cu oameni necunoscuţi despre blogurile lor. Dacă nu astea sunt intenţiile, atunci nu ştiu de ce încă mai citeşti şi nu scrii…

7. Dacă încă mai citeşti înseamnă că te amuză rău de tot. Aşa că fă matale o donaţie, că eu nu scriu doar să te rânjeşti tu la monitor!

e-mail: lasa mesaj si cere daca esti atat de pasionat (folosiţi acelaşi id pentru messenger; nu întreba şi nu cere, pentru că nu folosesc msn)
»

telefon: Da ce, crezi că dau numărul la străini? Şi în fond ce ai avea să-mi zici la telefon? Gândeşte-te bine şi dacă încă mai crezi că ai nevoie de el: 07*3*45**5 2
»

adresa: asta chiar nu te interesează. Oi fi vreo macho/pitipoanca care are ceva cu părerea mea şi s-a gândit să îmi sparga vreun geam în timp ce merg la scoala. E undeva în Galati, langa dunare. Vezi că am vedere spre parc...o sa-ti fie cam greu,dar te descurci tu. După ce îmi spargi geamu, poţi să mă suni, ca să îmi provoci şi silă de persoana ta

Take care

G~C

Bloody message

O declaratie de dragoste cu totul neobisnuita a fost facuta de catre un barbat de 44 de ani accidentat grav in urma unui accidentului feroviar petrecut pe 26 ianuarie 2009 in California, SUA si soldat cu 11 morti si peste 200 de raniti.

John Phipps a suferit multiple rani si a fost imobilizat intre resturile trenului deraiat de pe sine. Crezand ca va muri, el a scris cu propriul sânge, care se scurgea din abundenta din rana de la cap, un mesaj de dragoste catre sotia sa, Leslie si catre copii sai: \"I (inima) my kids. I (inima) Leslie.\" (Va iubesc copii. Te iubesc Leslie.)

Echipele de salvare care au intervenit pentru a-l elibera, au fost profund impresionate de gestul barbatului si au chemat ziaristii pentru a fotografia mesajul de dragoste scris cu sânge.

Why so upset?

Nu ai crescut deloc!

Nu am crescut deloc.
Esti inca un copil!
Sunt inca un copil.
Dar anii, anii care trec?
Sunt inca un copil, si nu ma voi schimba niciodata. Daca a fi adult inseamna a accepta lumea, asa cum este ea, daca a fi adult inseamna osificare, rigiditate, inseamna controlul lui "asa trebuie sa faci" asupra simtirii, atunci refuz.
Imi place sa simt pina la limite greu de imaginat.
Imi place sa aud prin trei randuri de pereti, pana la vecinul de peste strada, pina la intreg orasul in care traiesc, pina la intreaga lume, pina la tacerea care in final cuprinde totul.
Imi place sa gust si sa simt diferenta intre marul de ieri si marul de azi, intre fulgul de zapada care mi s-a topit pe limba si apa de la robinet, intre ciocolata amaruie si cea cu lapte si crema de cappucino.
Imi place sa simt peretele zgrumturos, foaia de hartie, tastatura mea ergonomica, obrazul tau fierbinte si nisipul ce mi se scurge printre degete intr-o zi oarecare de august.
Imi place sa miros pina la intensitati nebanuite oamenii care trec pe langa mine, pamantul dupa ploaie, parfumul tau, cozonacul de craciun, dulceata de gutui facuta in septembrie si menta intr-o zi de primavara.
Imi place sa ma cufund in NeTimp, si sa raman acolo cu minutele, cu orele, cu zilele chiar.

Imi place sa fiu si sa nu fiu in acelasi timp, sa imi surprind umbra care se joaca dea v-ati ascunselea, sa o prefac in clona, sa o las in locul meu, sa o trimit in lume si sa ii astept reintoarcerea.

:) Nettie, no need to cry

Femeia singura se simte singura si nefericita. Ciudat, nu-i asa?

Asta-i o nisa foarte fierbinte in zilele noastre si am de gand sa ma ocup de starea ta de singurate. Cum scapi de chinul singuratatii? Cum iesi din haul singuratatii? Cum inveti sa te simti implinita singura fiind?

Femei de 25, 30 35, 40, 45 de ani asteapta marea iubire. Cum? Cu bratele incrucisate.” El si numai el ma poate face fericita! Nu accept un amant de doi bani langa mine. Il astept pe el, jumatatea mea.”

Ai innebunit, femeie?

Ce-i cu asteptarea asta divina? Cine sa-l aduca la tine? Dumnezeu crezi ca are un dosar cu numele si nevoile tale? Inca astepti sa apara Printul in pragul usii, “eu sunt jumatatea ta, draga mea, ia-ma?!!!”

De ce crezi ca esti singura si nefericita?

De ce nu-ti gasesti un barbat pe care sa-l vrei si care sa te vrea?

Unde crezi ca trebuie sa iesi ca sa-l intalnesti?

Cum trebuie sa fii ca sa atragi un barbat puternic, frumos, generos?

Probabil ca stii de ce esti singura, sau, ma insel? Pe langa faptul ca o sa incerc sa-mi dau cu parerea vis a vis de starea ta de singuratate, te invit sa-mi scrii un mesaj la finalul articolului cu raspunsul tau la intrebarea, “de ce crezi ca esti singura”. E importanta participarea ta, ca sa gasim cat mai multe rezolvari la starea ta de singurate si nefericire. Incep eu si continui tu, da? Bun. Mai departe. De ce cred eu ca esti singura?

Singura, nefericita, plictisita, fara bani, fara copii, fara casa, fara vacante luxoase, fara diamante? Ce poate fi mai rau de atat? Sa ai cancer, sa fi intr-un scaun cu rotile, sa nu vezi, sa nu auzi, sa dormi pe strazi?…da. Se poate si mai rau, dar gandul asta parca tot nu-ti alunga starea de singuratate si nefericire. Tu vrei solutii, vrei un barbat, o casa, o familie, o viata. Asa-i. Te inteleg perfect. E dureros sa n-ai cu cine sa imparti un pat, o cina, o vacanta, o viata. Simt ca te doare. Stiu ca nu e usor sa iesi in fiecare week-end la agatat, sa mergi singura la nunti, la pranzul de duminica in familie si sa te lovesti de aceeasi intrebare, “tu, mama, n-ai intalnit inca pe nimeni?” Poate esti prea pretentioasa, poate stai prea mult in casa, poate ai incetat sa visezi ca-ti vei intalni jumatatea, poate te-ai saturat sa cauti, poate te-a durut prea tare ultima despartire, poate ultimul partener ti-a calcat stima de sine in picioare, poate sufletul i l-ai dat cui n-a avut nevoie de el, poate nici unul nu se ridica la asteptarile tale, poate iti lipseste experienta de a atrage si pastra un barbat, poate e prea devreme, sau prea tarziu..poate nu mai stii unde sa cauti, poate te-ai saturat, poate ai obosit, poate..

Unde-i sotul, copilul si casa pe care mama ta o viseaza pentru tine? Asta-i visul fiecarui trecator prin aceasta viata. Asta ne-a invatat societatea sa visam, sot, copil, casa si-un concediu la mare. Asta-i succesul social. Si tu inca n-ai bifat aceasta casuta? Ce te faci? Cat mai poti rezista fara sa arunci pe gat o cutie de somnifere, in semn de disperare? Te-ai gandit deja sa te muti in alta tara? Stiu, si prietenele mele cocheteaza cu ideea asta, unele s-au si impachetat. Tu, in ce faza esti? Vreau sa comunici cu mine, vreau sa te implici fiindca am de gand sa creez o structura intreaga pe aceasta tema, blog, carti, seminare. Asa ca, fi prima care stie si spune ce crede despre singuratate. De ce ai nevoie ca sa scapi de teroarea de a iesi singura in lume? Cum ar trebui sa arate viata ta ca sa nu te mai simti singura si nefericita? Ce-ti lipseste ca sa fii complet fericita, implinita, indragostita de viata?

Marea majoritate simt la fel ca tine, “n-am partener, n-am copil, n-am un job care-mi place, n-am bani, n-am rochia Versace, n-am masina, n-am vacante, n-am diamante. Cum sa fiu fericita fara astea toate? Si de ce unele le au pe toate? Nu e drept, nici corect. Vreau dreptate!”

Uite ce spune Nettie: “ E oribil sa-ti pregatesti in fiecare seara tava cu mancare in fata televizorului, sa-ti umpli viata cu mese luate cu prietenele, cu calatorii in statiuni de single, cu vacante pe la mama si tata.” “Trebuie sa te prefaci fericita si sa nu te opresti nicio clipa, sa fii mereu activa, sa-ti umpli viata.” Ma gandesc mereu la filmele acelea in care eroul e pe un ghetar si nu trebuie sa adoarma, ca altfel moare degerat.”

Nettie se simte obosita de atata cautare si innodare a relatiilor sociale. Mereu in cautare de alti oameni. Relatiile te consuma, cer timp si regia sociala e pretentioasa, trebuie sa fii gatita, pregatita, citita, stilata, altfel vei fi inselata, ignorata, marginalizata. Si depresia e pretul pe care-l vei plati daca vei fi infranta public. Nu asta gandesti si tu? Nu asta simti?

Si-atunci, cum traim? Cand suntem in relatii vrem afara si cand suntem afara din relatii vrem inauntru. Ce-i cu voi, oameni buni? Cum descoperim care-i cel mai bun traseu?

Experimentand? Inca o data? Unde? Imi intorc privirea si vad numai neveste, logodnice, iubite, amante si…femei singure. Pentru ele nu exista manuale, sfaturi, seminare. De ce?

Ele sunt stigmate si alungate de pe langa casele oamenilor fiindca sunt periculoase, singure si sarmante, asta ar putea dauna relatiilor bine “inchegate”. Ai mai auzit povestea asta, asa-i? Prietenele care ti-au mai ramas..ori au plecat cu vreun job prin lume, ori s-au maritat. Numai tu n-ai apucat sa te agati de-un el, de-un job, departe de privirea acuzatoare a agentilor sociali si familiali, draga de tine…te inteleg, inca o data. A fost o perioada in viata mea, cand am fost alungata de pe scena sociala, pe motiv ca eram prea incorsetata si indrazneata, si nu care cumva sa atentez la pasarea ce era inchisa in colivie de ea, “prietena mea”. Numai ca, experienta asta mi-a fost data s-o traiesc in alta formula, ea, “prietena mea” a incercat sa-mi elibereze pasarea fara stirea mea..:-) Ce ciudata e viata. Esti acuzata intotdeauna de ce face altul…unde-i dreptatea? Nu-i de partea mea. :-)


Inca o data imi pare rau ca eu trebuie sa-ti aduc aceste vesti. Ma simt ca un hot de vise.:-)

Iti iau tot ce ai crezut ca o sa te faca fericita odata…vreodata. Nu-i asa, scumpa mea. Toate mastile pica la un momentdat…si de ce sa nu fii pregatita? O mie si una de masti, pentru diferite ocazii, ei, tu, noi toti, asta invatam de mici sa facem, sa ascundem de lume ce doare, ce urla, ce injura, ce raneste, pe mine, pe tine, pe altul.

Da. Traim intr-o lume guvernata de legi pe care nimeni nu le respecta. Tu esti singura si nu-ntelegi de ce. Alta e maritata si nu-ntelege de ce. Ce vrei, femeie?

Daca vrei sa traiesti libera, sa-ti urmezi vocatia, sa faci sex frenetic sigur ca esti o curva, daca ramai la cratita si speli sosete si-n dumina cea mare, sigur esti fraiera. Ce e normal sa faci? Care-i normalitatea, oameni buni, ca eu o iau razna!!!

Singuratatea e o boala? Printul e leacul? Daca El vine eu sunt salvata ! Unde esti, Printule? Pana la El ce faci? Te retragi in casa? Iesi pe teren? Te muti din oras? Te intorci in casa parinteasca? Pleci in vacanta? Infiezi un baiat si-o fata? Devii amanta? Ce pozitie iei in fata suferintei tale? Cum traiesti cu ceea ce n-ai inca? Cum mergi mai departe?

Nu cunosc alt leac decat urmarirea vocationala si ca sa intelegi mai bine ce spun iti mai dau un exemplu de amaraciune si disperare: “In viata mea n-au fost decat perioade intunecate: copilarie nefericita, meserie care ma exaspereaza, viata particulara inexistenta. Am impresia ca intotdeauna am fost in slujba altora si m-am neglijat pe mine. Simt cum ma cotropeste un mare pustiu.”

Nu traiesti asa cum iti place, n-ai un job care-ti da satisfactii, n-ai barbat, n-ai viata sociala, n-ai un chior in buzunar, n-ai motive sa-ti placa acesta viata. Ce faci?

Ce ai de facut ca sa nu te mai simti singura si nefericita?

Cunoaste-ti nevoile si descopera noi placeri de a trai ziua si noaptea.

Esti incredibila! De ce nu-ti place dimineata ta? Seara? Eu de abia astept sa ma trezesc cu mirosul de cafea, cu basii de afara..cu micul dejun la pat. Si seara? E o alta aventura, de fiecare data fac altceva, nu ma inchid in tipare, acelasi meniu, acelasi film, aceleasi discutii. Nu draga, esti libera sa-ti schimbul de viata peste zi si noapte. Si daca ai copii te poti bucura de viata ta, si daca muncesti de dimineata pana seara. Indiferent de volumul de munca si responsabilitati, eu tot gasesc timp ca sa traiesc cum imi place. Dorm mai putin, recuperez in week-end, sau nu…dar, traiesc, o simt in fiecare celula a corpului meu. Dar nu ma gasesti niciodata in tete-a-tete cu televizorul, sau la acelasi bar, cu aceeasi limonada in fata. Asa de tare te domina automatismele? Aceeasi trezire, acelasi ritm si chef pe parcursul zilei, aceleasi macaroane aruncate-n oala seara? Esti masochista? Cine te pune sa traiesti fiecare zi la fel? Doar tu! Tu esti singura responsabila de ceea ce traiesti.

Nu-ti place vestea asta? Ei, uite ca asta-i adevarul si tu ti-ai scris drama, cu manuta ta, mai exact cu alegerile tale de dimineata pana seara. Asta-i viata ta, ai semnat pentru ea acum ceva vreme in urma..dar nimic nu e pierdut, de maine dimineata iti poti rescrie scenariul, fiindca tu esti autoarea vietii tale. Eu sunt doar avocata drepturilor tale de femeie. Te fac constienta de ce faci si nu faci, ca sa-ti reglezi conturile cu viata. Ai dreptul sa te simti fericita de dimineata pana seara. Stiai?

Cati ani ai ? 20? 25? 30? 35? 45? Si? Inca esti departe de autocunoastere si intelegere de sine? De asta suferi. Asta e singurul motiv pe care il inghit de la tine. Nici cand il vei intalni pe Print viata ta nu va arata altfel…doar la inceput, in lunile de indragostire, dupa care vei ajunge d eunde ai plecat…la frustrare si singuratate. Mai rau suna singuratatea in doi…daca mai apar si copii te-ai scos. Iti poti lua ramas bun de la viata. Bucura-te de tine, de pasiunile tale, de cariera ta, de tinerete, de iesiri, de libertate. Nu toata viata vei arata la fel, tonica, entuziasta, indragostita de viata.

Urmeaza-ti vocatia

Si castiga bani din ceea ce faci ca sa-ti permiti orice extravaganta. Nu e usor sa astepti acel amarat salar lunar si sa-ti umpli frigiderul cu calorii, ca sa mai treci peste o luna de cosmar.?! Nu asta e solutia alungarii singuratatii si nefericirii.

Cunosc atatea femei si fete singure care inlocuiesc afectivitatea cu mancarea, si ce-au castigat? Kilograme in plus? Inca un motiv sa fii trista si disperata asta e, sa arati ca naiba, sa treci prin fata oglinzii si sa-ti pierzi si ultimul gram de incredere in sine?

De ce nu faci ce-ti place? Ce-ti place cel mai mult sa faci? Crezi ca nu poti face bani din asta? Te inseli ingrozitor de tare, eu asta fac, traiesc din ceea ce iubesc sa fac. Si nu numai eu, toti prietenii mei si-au facut din vocatie un job. Cum asa? Fiindca am refuzat sa ne lasam programati de agentii familiali si sociali, draga mea. Am avut curajul sa luptam pentru visul nostru si sa respingem tot ce n-avea legatura cu vocatia. Viata e prea scurta ca sa ti-o traiesti prost. Cine-mi plateste antidepresivele, iesirile in oras, in natura, pe luna? Societatea? Pe naiba! De ce nu gandesti in stil mare? De ce te limitezi? Poti mai mult decat crezi. Dar pentru asta trebuie sa gandesti. Si cum zicea Dostoevski, ganditul este cel mai scump lucru din lume.

Si cum zicea prietenul meu Cosmin, azi suntem platiti sa nu gandim. Executanti, robotei, intri-iesi, asa-i si-n pat, sau mai trist, cand tu intri, el iasa si tot asa.

Nimic nu te mai implineste, nici iesitul, nici sexul nu e de calitate, nici ce muncesti nu-ti da valoare vietii, si-atunci? Incotro te indrepti? Pana cand mai rabzi si induri?

Mai poti? Ai nevoie de modele? Eu ce naiba fac, nu-ti arat ca se poate trai si altfel? Cum de nu reusesti sa-ti transformi viata in vocatie? Eu asta fac, iti dau modele, eu si Pera asta am facut, am cautat sa traim bine din ceea ce ne place. Si multi ne-au urmat. Oamenii au nevoie de repere, asa cum vapoarele au nevoie de faruri. Ia modelul si mergi mai departe, transforma-ti viata, fa din ea o sarbatoare.

Iesi in oras

Nu te mai izola, asta iti adanceste si mai tare starea de frustrare si disperare.

Viata afara din casa nu e deloc rea, poti sa iesi unde-ti place, la teatru, la film, in natura, chiar si pe luna. Nimic nu e imposibil, acum o suta de ani ar fi zis cineva ca o sa putem calatori pe luna? Asa-i si azi. Ceea ce ti se pare imposibil, este de fapt foarte posibil. Iulia zice, “daca stai singura in casa, te plictisesti si-ti scade moralul. Ceea ce trebuie ca sa uiti de singuratate este activitatea, trebuie sa te misti.”

Cauta acele anturaje cu care te identifici, care au aceeasi pasiuni, care se hranesc din aceleasi placeri ca si tine. Nu te pune la masa cu cei fara speranta si pofta de viata. Fiindca o sa te contamineze si chiar n-o sa mai ai chef de viata.

Ai chef sa stai in casa? Sa asculti muzica? Sa pictezi? Sa dansezi? De ce n-o faci?

Nu trebuie sa te silesti in fiecare week-end sa iesi la joaca. Ramai cu tine, mediteaza, viseaza..nu trebuie sa maschezi singuratatea tot timpul sub farduri si rochii de seara. Nu trebuie sa iesi in lume fiindca asta face toata lumea. Nu trebuie sa faci nimic din ceea ce nu ai chef, intelegi? Improvizeaza,a sta inseamna libertate. Shopping-ul? Cea mai buna terapie? Uneori functioneaza, dar rareori consoleaza.

Iesitul in oras functioneaza, fiindca natura ne-a lasat inzestrati cu dorinta de socializare. Esti introvertita? Aduna-ti in casa gasca si fa ce ai face afara. Noi existam sub privirea celorlalti. Nimeni nu vrea sa treaca neobservat si pentru asta alergam in sanul civilizatiei, ca sa impartim cu lumea bucurii si tristeti. N-ai prieteni?

Inteaba-te de ce. Cand iesi ii omori pe toti cu vaicarelile si dramele tale? Nimeni nu poate suporta la nesfarsit plangerile si frustrarile tale. Eu una am fugit de cei care vedeau viata-n gri si negru, nu pot sa-i pastrez langa mine pe cei care nu vad de padurea de copacul din fata lor, intelegi? Si nu pot asista la sinuciderea lor..refuz sa ma asez langa femeile care au renuntat la trupul, pasiunile si viata lor, din lipsa de creativitate si vointa. Daca eu pot si multi altii de langa mine, inseamna ca si tu poti.

Nu-i tolerez pe cei care mimeaza ca traiesc..mai degraba ascult o femeie care vrea sa se schimbe si ma intreaba cum, fara sa mai arunce cu frustrarile ei in femeile care au curajul sa-si ia viata in propriile maini. Nu e deloc usor sa arati bine, sa te simti bine, sa traiesti bine. Nu te mint. E chiar greu sa faci doua ore de sala pe zi, sa muncesti zece, doisprezece ore la visul tau, sa te aranjezi, sa iesi in lume si sa cuceresti. Dar pretul izolarii, al resemnarii, al somatizarii, e mult mai mare. Pune in balanta, ce alegi? Sa ramai singura si nefericita? Sau sa lupti pentru o viata fericita?

Tu stii cat meriti, eu nu pot decat sa te invit sa traiesti si altfel..:-)