Cred ca deja se saturase de viata mea de obosita in fiecare zi. Cred ca deja nu imi mai inghitea de fiecare data porcariile care le scoteam pe gura. Sunt mai mult decat sigura ca se saturase pana peste cap sa ma vada desenand pe banca sau in spatele caietului si de fiecare data trebuia trasat pana unde am voie sa desenez. Mai mult ca sigur era disperata cand o intrebam de fiecare data la lucrare de control sa imi zica si mie.
Nu erau putine acele dimineti cand veneam prea somnoroasa si imi tranteam ghiozdanul in banca, imi puneam capul pe banca si imi continuam somnul de dimineata, iar ea de fiecare data trebuia sa gaseasca tot un alt motiv pentru profesor ca sa nu-mi deranjeze somnul. Doar ea cred ca stia cel mai bine cum e cand cineva ma deranjeaza din somn: “Tocu …Prezent(colega mea de banca tot timpu imi striga ea numele)…Da unde e V?…Doamna profesoara, va rog sa o intelegeti astazi dar azi noapte nu s-a simtit bine si nu a dormit toata noaptea/ieri a fost la bunica ei ca nu se simtea bine si a ajuns tarziu acasa/am avut de facut pt. azi un referat si Valy nu a putut sa il faca doar azi dimineata/a invatat toata noaptea la materia d-lui profesor pentru ca trebuie sa o asculte/vecinii ei au avut o petrecere si el nu a putut dormi deloc…” si cate si mai cate motive pe care profesorii ba le credeau ba nu le credeau. Datorita ei am putut sa imi continui somnul, datorita ei visele mele erau mai dulci la scoala decat acasa.
Tin minte zilele cand nu mergeam la orele de matematica in particular -venea examenul si trebuia sa fie luat, spre disperarea parintilor mei si spre miserupismul meu pentru matematica si din anumite “motive puerile” pe care le gaseam in fiecare dimineata cu colega mea in timpul orelor si mergeam la ea sa vedem ultimele filme scoase pe piata. Normal ca chipsurile si sucurile erau platite de banii de matematica.
.Afacerea noastra mergea pe roate. Caci aveam destui colegi care sa nu se streseze sa isi faca sandwich de acasa si care aveau bani de dat.
Discutiile noastre fara sfarsit despre genurile de muzica pe care le asculta fiecare (normal ca se ajungea la certuri mari in care se terminau…”tu si muzica ta (maneaua) aruncati-va din avion”. Desi ea asculta o muzica total diferita de genul meu de muzica tot imi trimitea cele mai tari piese care ii placeau si le ascultam doar de dragul ei. Si cum aceste 2 persoane diferite, cu stiluri muzicale diferite, cu mentalitati diferite s-au inteles asa de bine timp de 8 ani plus gradinita? Asta cred ca inseamna coleg bun de banca.
Dupa marele EXAMEN pentru care nu ne-am cam stresat nici una am facut o mare escapada la ea la tara unde dormeam pana ne durea capul, si seara mergeam sa cumparam prostii (chipsuri, sucuri, inghetata, ciocolata, jeleuri, etc) ca sa avem ce manca acasa. Si ajungeam in camera unde ne ziceam fiecare visele noastre, ce vrem sa fim si unde vrem sa fim, povesteam despre marele subiect fara final-baieti. Radeam de colegii de clasa si de profesori. Pur si simplu nu ne interesa de nimic.
Tot cu ea m-am dus sa ma inscriu la liceu, si amandoua ne-am dus cu gandul ca mergem la cel mai bun liceu pentru noi iar cu pasi greoi,destinul ne-a adus si la acelasi colegiu impreuna.
Imi aduc aminte de ea cu geanta ei unde isi ascundea caietele spiralate, stiloul ei de habar nu am cati ani, punga cu 2 sandwichuri, si tot timpul avea ceva in plus (ba o integrama~de aici am si pasiunea pt. integrame~ , ba cosmetice, ba un referat…ba mai stie ea ce). De cate ori ne certam tot de atatea ori ne si impacam. De cate ori radeam una de altul tot de atatea ori ne luam apararea. De cate ori copiam una de la alta tot asa ne ajutam una pe alta.
